Pentru un pacient cu transaminaze mărite la cel puțin 2 determinări, următorul pas este de stabilire a cauzei acestei creșteri persistente a transaminazelor.
Uneori, chiar după o evaluare extensivă a celor mai frecvente cauze hepatice și extrahepatice de creștere a transaminazelor, cauza rămâne neelucidată – situație în care putem vorbi despre o hepatită ocultă (ascunsă).
Evaluarea inițială a unui pacient cu transaminaze persistent crescute include investigații pentru depistarea hepatitelor virale (serologie pentru virusul hepatitic B și pentru virusul hepatitic C), a hepatitei alcoolice (anamneză privind consumul de alcool, GOT/GPT>2, dozare GGT), steatohepatitei nonalcoolice (indice de masă corporală, glicemie, profil lipidic, ecografie hepatică, diabet, sindrom metabolic), ficatului de stază (consult cardiologic, ecocardiografie, EKG, BNP) sau hepatitei toxice-medicamentoase (chestionarea pacientului cu privire la administrarea de medicamente hepatotoxice – cortizoizi, contraceptive orale, aspirină, izoniazidă, metildopa, metotrexat, papaverină, amiodaronă, unele antibiotice, steroizi anabolizanți, antiepileptice, statine, antidiabetice orale din clasa sulfonilureelor, preparate naturiste). Dacă toate aceste analize sunt negative, trebuie continuată investigarea pacientului pentru excluderea unor cauze mai rare de hepatită precum hepatita autoimună (anticorpi ANA, ASMA, anti-LKM1), boala Wilson (cuprurie, ceruloplasmină serică), hemocromatoza (sideremie, feritină, coeficient de saturație a transferinei, CTLF), deficitul de alfa1-antitripsină, colangita sclerozantă, parazitoze precum și a unor boli extrahepatice – hemoliză, boli tirodiene (TSH, hormoni tiroidieni), boli musculare (creatin-kinază, aldolază), insuficiență suprarenaliană, boală celiacă (anticorpi specifici, biopsie jejunală), tulburări de comportament alimentar (anorexie, bulimie) sau macro-AST (enzima AST fomează macrocomplexe cu imunoglobulinele serice).
Dacă se exclud toate aceste afecțiuni, putem vorbi despre o hepatită ocultă. Următoarea etapă este evaluarea unei infecții hepatitice oculte – cu virus B (AgHBs este negativ, dar infecția poate fi depistată prin determinarea ADN-VHB prin PCR) sau cu virus C (anticorpii anti-VHC sunt absenți, dar infecția virală poate fi evidențiată prin determinarea ARN-VHC). Dacă nici infecția ocultă nu se confirmă, pasul următor constă în efectuarea unei puncții biopsii hepatice, mai ales dacă pacientul prezintă semne și simptome de hepatită.
Prezența unui singur set de valori crescute ale transaminazelor urmată de rezultate normale la retestare nu impune investigarea suplimentară a pacientului. O creștere tranzitorie a transaminazelor poate fi dată de un efort fizic susținut, de consum ocazional de ciuperci, alcool sau antiinflamatoare.
