Sindromul metabolic

Sindromul metabolic grupeaz? o serie de factori metabolici care predispun la apari?ia bolilor cardiovasculare ?i diabetului zaharat. Elementul patogenic central îl reprezint? rezisten?a periferic? la insulin?, cheap troche care duce la hiperinsulinism, obezitate, dislipidemie ?i alte tulbur?ri metabolice.

Criterii de diagnostic

Diagnosticul de sindrom metabolic se pune pe baza criteriilor IDF 2005 (sunt necesare 3 din următoarele 5 criterii):

  • circumferință abdominală >94 cm la bărbați, > 80 cm la femei (102cm la bărbați și 88cm la femei după NCEP)
  • glicemie a jeun ≥100 mg/dl
  • trigliceride ≥150 mg/dl sau tratament hipolipemiant cu fibrați
  • HDL-colesterol <50 mg/dl la femei, <40mg/dl la bărbați sau tratament hipolipemiant cu statine
  • tensiune arterială ≥130/85 mmHg sau tratament antihipertensiv

Există criterii similare elaborat de NCEP (ATP III), EGIR, ADA și WHO. Pacienții cu sindrom metabolic mai asociază hiperuricemie, hiperfibringenemie și status procoagulant (creșterea activității PAI-1, disfuncție endotelială, hiperfibrinogenemie).

Factori de risc pentru sindromul metabolic

  • obezitate viscerală
  • menopauza
  • sindromul ovarelor polichistice
  • hipogonadismul masculin
  • greutatea mică la naștere
  • istoric familial de sindrom metabolic
  • mutații genetice asociate sindromului metabolic

Patogenie

Rezistența la insulină poate fi la nivel de prereceptor (secreție anormală, prezența de anticorpi anti-insulinici), receptor (anticorpi anti-receptori insulinici, receptori anormali, număr scăzut de receptori) sau postreceptor (defecte de transport intracelular al glucozei). Consecință a tuturor acestor factori metabolici este apariția bolii cardiovasculare aterosclerotice și a hipertensiunii arteriale. Insulina are un efect protector asupra endoteliului și stimulează activitatea cordului: produce vasodilatație (prin sistemul NO-GMPc și prin pompa Na/K ATP-aza), are efect inotrop pozitiv (crește forța de contracție a inimii, crește volumul bătaie și debitul cardiac), stimulează sistemul nervos vegetativ simpatic, reglează sistemul renină-angiotensină-aldosteron, are efect mitogen. Insulinorezistența din sindromul metabolic duce la diminuarea acestor efecte benefice asupra aparatului cardiovascular. De asemenea, existența tulburării de glicoreglare conduce  la hiperglicemie persistentă și la glicozilarea diverselor proteine din sânge, printre care și antitrombina III. Glicozilarea AT III duce la blocarea funcției sale și la instalarea unui status protrombotic, favorizat și de disfuncția endotelială cauzată de hipertensiunea arterială. Acizii grași liberi și citokinele descărcate de adipocite cresc de asemenea sinteza factorilor de coagulare. Obezitatea viscerală, nivelul crescut de leptină și scăzut de adiponectină favorizează și ele insulinorezistența.

Sindromul metabolic mai este cunoscut sub denumirile de sindrom X metabolic, sindrom Reaven, sindrom de insulinorezistență.

Riscuri asociate sindromului metabolic

Datorită dislipidemiei, hipertensiunii arteriale, statusului proinflamator și protromnbotic, sindromul metabolic asociază riscuri cardiometabolice majore: boală cardiacă ischemică, ateroscleroză cerebrală, steatoză hepatică, diabet zaharat, gută.

Tratament

  • măsuri generale: renunțarea la fumat, limitarea consumului de alcool, practicarea regulată de exerciții fizice pentru creșterea consumului energetic, adoptarea unei diete hipocalorice
  • tratament medicamentos pentru combaterea dezechilibrelor metabolice: tiazolidindione (rosiglitazonă, pioglitazonă) sau biguanide (metformin) pentru insulinorezistență, fibrați (fenofibrat) pentru hipertrigliceridemie, statine pentru hipercolesterolemie, antihipertensive, antigutoase, medicamente pentru obezitate (sibutramina, orlistat, ribonabant)
  • tratament chirurgical (chirurgie bariatrică)

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii