Hipertensiunea arterial? este diagnosticat? în cazul unor valori tensionale peste 140/90 mmHg. Similar prediabetului ?i precancerului, pharmacy ask exist? o zon? de grani?? ?i în cazul tensiunii arteriale, în care valorile tensionale nu sunt nici normale, dar nici suficient de crescute pentru a afirma hipertensiunea.

Astfel, prehipertensiunea (sau tensiunea arterială normal înaltă) este definită ca o valoare a tensiunii arteriale sistolice între 120 și 139 mmHg sau a tensiunii diastolice între 80 și 89 mmHg. Importanța identificării persoanelor prehipertensive reiese din faptul că acestea prezintă un risc crescut de progresie către hipertensiune arterială și complicații de tipul infarct miocardic, stroke, insuficiență cardiacă sau insuficiență renală.

Cauze. Factori de risc

Hipertensiunea arterială este o boală multifactorială. Prehipertensiunea apare pe fondul factorilor de risc cardiovascular: obezitate, sex masculin, sedentarism, istoric familial de hipertensiune, dietă bogată în sare și săracă în potasiu, fumat, diabet zaharat. Prehipertensiunea poate fi asociată cu apneea în somn, ateroscleroză, boli renale, tiroidiene sau suprarenaliene, precum și cu unele medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, contraceptive orale, decongestive).

Clinic: Semne și simptome

Prehipertensiunea este de cele mai multe ori asimptomatică (ca și hipertensiunea arterială, care face parte din categoria bolilor silent killer). Uneori se poate prezenta cu cefalee, tulburări de vedere, amețeală sau oboseală.

Diagnostic

Diagnosticul prehipertensiunii se face pe baza determinării tensiunii arteriale. Prehipertensiunea trebuie diferențiată de hipertensiunea de halat alb. Depistarea persoanelor prehipertensive este un pas important în prevenția cardiovasculară.

Tratament

Tratamentul constă în aplicarea de măsuri non-farmacologice, legate de stilul de viață – scădere în greutate, exercițiu fizic regulat, dietă hiposodată, săracă în grăsimi și dulciuri rafinate, limitarea consumului de alcool.