Defibrilare vs. cardioversie

Defibrilarea si cardioversia sunt doua proceduri terapeutice care folosesc socul electric pentru restabilirea ritmului normal al inimii.

Defibrilarea

Defibrilarea presupune, așa cum îi spune și numele, convertirea unei fibrilații ventriculare într-un ritm compatibil cu circulația. Constă în administrarea unui șoc electric asincron cu ajutorul a 2 padele (electrozi adezivi) aplicate pe toracele pacientului în poziție anterolaterală (anteroapicală): subclavicular parasternal drept, în dreptul spațiului 2-3 intercostal și laterotoracic stâng, pe linia axilară anterioară în dreptul spațiului 5 intercostal sau la apex (există și posibilitatea poziționării electrozilor anteroposterior, cel anterior la dreapta sternului și cel posterior între vârful scapulei și coloana vertebrală).

Defibrilarea se poate face cu ajutorul defibrilatoarelor automate/semiautomate externe (care recunosc automat ritmul pe traseul EKG și pot fi folosite și de populația generală) sau cu defibrilatoarele standard cu monitor. Defibrilatorul poate fi monofazic sau bifazic (acestea din urmă sunt mai eficiente, produc leziuni miocardice mai reduse și folosesc energii mai mici, de obicei 150-200 J, la jumătate față de cele monofazice, care folosesc 200-360 J). Succesul defibrilării depinde de factorii care influenţează transmiterea curentului electric la miocard: poziţionarea electrozilor, impedanţa transtoracică (depinde de mărimea electrozilor, contactul electrod-tegument, faza respiraţiei, presiunea în punctul de contact) și dimensiunile cordului victimei.

Principiul defibrilării este folosit și de dispozitivele de tip cardiodefibrilator implantabil (ICD, implantable cardiac defibrillators), folosite pentru prevenția morții subite la pacienții cu cardiomiopatie hipertrofică, sindrom Brugada, displazie aritmogenă de ventricul drept sau alți factori de risc disfuncție de ventricul stâng cu fracție de ejecție sub 35% sau alți factori de risc.

Principul defibrilării. Cum funcționează defibrilarea?

Șocul electric administrat prin defibrilare determină apariția unui curent electric între cei 2 electrozi, care traversează inima și produce o depolarizare omogenă a întregului miocard, cu contracția simultană a tuturor cardiomiocitelor. După activarea concomitentă a tuturor celulelor cardiace, acestea rămân în perioada refractară (în care nu mai pot fi stimulate pentru o nouă contracție), permițând pacemakerului normal (nodul sinusal) să preia controlul ritmului cardiac. Defibrilarea electrică constă în aplicarea unui şoc electric extern asincron care depolarizează omogen cea mai mare parte a miocardului şi lasă celulele cardiace în perioada refractară, astfel că după aplicarea şocului, controlul poate fi din nou preluat de pacemakerul natural – nodul sinusal. Defibrilarea întrerupe ciclul de depolarizări-repolarizări anormale care apar în fibrilaţia ventriculară sau în tahicardia ventriculară fără puls (cele două ritmuri de stop cardiac care pot beneficia de defibrilare). Asistolia și activitatea electrică fără puls (disociația electromecanică) sunt ritmul neșocabile. În cazul pacienților aflați în stop cardiac care prezintă unul dintre ritmurile șocabile, în primele minute după o defibrilare reuşită este necesar să se continue masajul cardiac extern timp de 2 minute după aplicarea fiecărui șoc și abia apoi să se verifice activitatea electrică și pulsul (deoarece frecvenţa cardiacă post-defibrilare poate fi scăzută şi contracţiile pot fi ineficiente).

Procedura a fost demonstrată prima oară în 1899 de Prévost și Batelli (Geneva, Elveția) în studii pe animale de laborator, care au descoperit că administrarea unor șocuri electrice de mică intensitate poate induce fibrilație ventriculară, iar șocurile de intensitate mai mare pot reconverti fibrilația la ritm normal. Defibrilarea a fost aplicată pentru prima oară la om de cardiochirurgul Claude Beck pe un băiat de 14 ani operat pentru o boală cardiacă congenitală. În 1959, Bernard Lown a realizat primul defibrilator monofazic, iar în 1980 au apărut și cele bifazice.

Cardioversia

Cardioversia electrică reprezintă administrarea unui șoc electric sincron (cu unda R a complexului QRS)  în vederea restabilirii ritmului sinusal. Este important ca sincronizarea să se facă cu începutul complexului QRS, pentru că aplicarea unui șoc în timpul repolarizării, pe panta ascendentă a undei T, poate induce fibrilație ventriculară. Cardioversia electrică este indicată atunci când aritmia produce decompensare hemodinamică sau când cardioversia chimică (tratament antiaritmic) a eșuat, în fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardie supraventriculară sau ventriculară. Cardioversia este contraindicată în tahicardia atrială multifocală (în care există multiple focare de generare a impulsului) și în tulburările de ritm prin automatism crescut cum sunt cele din intoxicația digitalică sau aritmiile induse catecolaminergic (în care există deja o stare de depolarizare omogenă).

Spre deosebire de defibrilare, care se face în situații de urgență, majoritatea cardioversiilor sunt elective. Procedura se efectuează sub anestezie generală sau sedare. Cardioversia se începe cu o energie de 25-50 J (sau echivalentul bifazic, de obicei jumătate din cea monofazică) pentru flutterul atrial și 50-100 J pentru fibrilația atrială la pacienții stabili hemodinamic. Antiaritmicele pot fi necesare înainte și după cardioversie, pentru menținerea ritmului sinusal. În cazul tahicardiei ventriculare monomorfe se aplică un șoc de 100-200 J (sau echivalentul bifazic de 50-100 J). Pentru tahicardia ventriculară polimorfă cu ritm rapid și instabilitate hemodinamică se face defibrilare.

Ca și complicații ale cardioversiei cele mai importante sunt aritmiile (posibil chiar fibrilație ventriculară), tromboembolizarea (la pacienții în fibrilație care nu au fost anticoagulați corect înainte de cardioversie), necroză miocardică (în cazul șocurilor de energie mare), edem pulmonar (rar), arsuri ale pielii (dacă nu se folosește gel).

Comments  

# Cosmin 2012-08-07 10:54
problema mare e alta...orice medicinist care se pregateste pt rezi anul asta trebuie sa stie ca se renunta la exprimarea stop cardio-respirat or si se adopta in schimb stop cardiac...intoc mai cu ce zice nenea ADMIN :-)
Reply | Reply with quote | Quote
# IulianMD 2011-12-13 07:18
defibrilare VS cardioversie? versus? sunt 2 proceduri folosite in situatii total diferite... nu pot fi analizate ca si cum una ar fi mai buna decat cealalta.. deci "versus" e total aiurea folosit...

in al doilea rand... impedanta transtoracica in defibrilare.. nu sunt eu un specialist in ale medicinei de urgenta, dar nu cred ca depinde in vreun fel impedanta asta de faza respiratiei.. tinand cont ca in ritmurile fara puls inima nu prea mai pompeaza eficient sange, nu vad cum ar putea sa functioneze respiratia eficient.. pe langa asta.. orice medicinist decent stie ca mai intai apare stop-ul respirator, si apoi cel cardiac.. chiar daca i se spune stop cardio-respirat or, ordinea e de fapt inversa.

deci.. in ce an e studentul care a scris articolul?
Reply | Reply with quote | Quote
# admin 2011-12-13 09:11
Cuvantul "versus" este folosit aici pentru a pune fata in fata 2 termeni medicali care uneori genereaza confuzii. Nu vad unde sunt analizate cele 2 proceduri ca si cum una ar fi mai buna decat cealalta, de fapt este clar precizat in ce situatii se foloseste fiecare.

Despre stopul cardiorespirato r ... orice medicinist decent ar trebui sa stie ca la adulti intai apare stopul cardiac si apoi cel respirator. Situatia inversa (pe care ati descris-o), stop respirator urmat de stop cardiac apare la copii si doar in anumite situatii rare la adulti (ex. inec). Aceasta diferenta in mecanismul stopului (primar cardiac sau primar respirator) este si motivul pentru care la copil se insista mai mult in resuscitare pe functia respiratorie.
Reply | Reply with quote | Quote
# viviana dragomir 2013-08-07 06:56
Halooooooooooo, chiar nu cred ca este necesara polemica asta, se stie foarte bine ca stop respirator de sine statator la adult este des intalnit , dar invers -NU, stopul cardiac primar instalat atrage dupa sine la cateva secunde si stopul respirator in timp ce invers nu este obligatoriu. Cauzele producerii SCR-la copil sunt mai frecvente de natura respiratorie si la adult de natura cardiac dar asta nu inseamna ca adultul se stopeaza intai cardiac - nu este deloc o regula --ERONAT.
Reply | Reply with quote | Quote

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii

  • Sotul meu prezinta dureri la testiculul stang in momentul ejacularii si rare ori ...

    Read more...

     
  • dr OMER, spitalul Sf Ioan, Bucuresti

    Read more...

     
  • Pentru indesirea genelor eu folosesc cateodata Brow un ser pentru sprancene. Mie ...

    Read more...

     
  • Buna ziua ! Va rog să mă sfătuiți ce sa fac și unde să mă duc ... Mama mea a avut ...

    Read more...