Teste screening pentru femei

Atunci când este vorba despre îngrijirea s?n?t??ii, hospital order analizele de rutin? pot face diferen?a ?i pot realmente salva via?a unei femei. Testele screening au rolul de a depista precoce unele afec?iuni severe, atunci când se afl? în stadii incipiente ?i pot beneficia de tratament curativ.

Tendința omului modern este de a neglija starea de sănătate, fiind mereu pe fugă și angrenat în diverse activități. Cum ar fi însă să afli că ai cancer de col uterin în stadiu avansat pe care l-ai fi putut preveni dacă ți-ai fi făcut testul Babeș-Papanicolau cu regularitate? Sau cancer de sân, sau de colon? Nu există niciun motiv pentru care să nu dedici o zi dintr-un an sănătății tale, mai bine spus vieții tale. Ironia este că mașinii tale îi poți acorda 1 zi, când trebuie să îi faci revizia anuală.

Testele screening pot identifica unele afecțiuni precum cancer, diabet sau dislipidemie în stadiul în care nu sunt simptomatice dar pot fi tratate mai ușor. Recomandările de screening se fac în funcție de vârstă și factorii de risc individuali pentru anumite boli. Dincolo de faptul că maximizează șansele unui succes terapeutic prin depistarea bolilor în stadii precoce, testele de rutină oferă liniștire și siguranță atunci când sunt negative.

Iată care sunt principalele 10 teste screening recomandate femeilor:

1. Examenul cardiologic

Bolile cardiovasculare reprezintă prima cauză de deces a femeilor la nivel mondial, inclusiv în România. Numărul deceselor prin boli cardiovasculare este de circa 6 ori mai mare decât numărul deceselor prin cancer de sân (conform American Heart Association). Cifrele nu ar trebui să fie însă așa deoarece 80% dintre cazurile de boală coronariană ar putea fi prevenite prin modificarea stilului de viață și controlul factorilor de risc (renunțarea la fumat, combaterea dislipidemiei prin dietă și medicație, tratamentul hipertensiunii arteriale, creșterea activității fizice).

Examenul cardiologic trebuie să includă anamneza despre o serie de semne și simptome cardiace (palpitații, dureri toracice, dificultate la respirație), măsurarare tensiunii arteriale, efectuarea unei electrocardiograme (EKG) și eventual a unei ecocardiograme.

2. Profilul metabolic

Profilul metabolic include o serie de analize de sânge utile pentru  screeningul diabetului zaharat, dislipidemiilor și disproteinemiilor: glicemie, proteine totale, lipide totale, colesterol, trigliceride, HDL-colesterol și LDL-colesterol.

Dislipidemia este unul dintre cei mai importanți factori de risc cardiovasculari. Asocierea sa cu obezitatea abdominală, hipertensiunea arterială, alterarea toleranței la glucoză definește sindromul metabolic. Ținta este de a menține colesterolul sub 180 mg/dl, trigliceridele sub 135 mg/dl, HDL-C (“colesterolul bun”) peste 40 mg/dl și LDL-C (“colesterolul rău”) sub 130 mg/dl.

Glicemia la persoanele sănătoase trebuie întotdeauna să fie sub 100 mg/dl; peste această valoare se poate vorbi despre pre-diabet (între 100 și 125 mg/dl) sau chiar diabet zaharat (peste 125 mg/dl). Diabetul zaharat, alături de bolile cardiovasculare și cele canceroase, este una dintre cele mai amenințătoare probleme de sănătate publică. Dacă în 2010 la nivel mondial există circa 250 milioane de indivizi cu diabet zaharat, previziunile pentru 2025 arată că populația diabetică va fi de peste 330 milioane. În plus, la fiecare 1 pacient diagnosticat cu diabet mai există încă 1-2 persoane diabetice nediagnosticate. Principalele simptome ale diabetului zaharat sunt: polidipsia, polifagia, poliuria, astenia fizică marcată, scădere ponderală involuntară sau manifestări ale complicațiilor (tulburări de vedere, parestezii, pierderea sensibilității dureroase, întârziere în vindecarea rănilor). Diabetul zaharat crește de 3 ori riscul apariției bolilor cardiovasculare și prezintă complicații grave acute – coma hiperosmolară, cetoacidoza diabetică, și cronice – retinopatie diabetică (prima cauză de orbire în populația adultă la nivel mondial), nefropatia diabetică (prima cauză de tratament de substituție renală – dializă sau transplant), neuropatia și angiopatia diabetică (prima cauză de amputații netraumatice de membre).

3. Examenul ginecologic și testul Babeș-Papanicolau

Examenul citologic cervico-vaginal Babeș-Papanicolau are ca scop depistarea leziunilor precanceroase și canceroase de la nivelul colului uterin și se efectuează la interval de 1-2 ani după împlinirea vârstei de 21 ani sau după 3 ani de la începerea vieții sexuale. Testul Babeș-Papanicolau se continuă până la vârsta de 65 ani; în cazul a 3 rezultate negative consecutive, testarea se va efectua la interval de 2-3 ani (examenul ginecologic se va efectua însă anual). Testul presupune recoltarea cu ajutorul unei periuțe a unei mostre de celule de la nivelul cervixului uterin și analizarea lor la microscop. Dacă se depistează anomalii celulare, se recomandă efectuarea unor investigații suplimentare pentru colul uterin – colposcopie și test ADN-HPV (pentru depistarea infecției cu virusul papiloma uman). Testul Babeș-Papanicolau poate identifica leziuni precanceroase (cu risc de evoluție către cancer) sau leziuni canceroase incipiente, când există șansa unei vindecări complete. În țările în care se efectuează screening prin testare Babeș-Papanicolau rata mortalității prin cancer cervical a scăzut semnificativ. Rezultatul la Papanicolau se exprimă sub forma unei clase de citologie (normală, inflamatorie, displazică, malignă).

4. Mamografia

Screeningul pentru cancerul mamar se face în prin autoexaminare lunară (la 7-14 zile de la prima zi de menstruație, când sânii sunt mai puțin tensionați), examen clinic anual al sânilor și mamografie. Mamografia este o investigație radiologică a glandei mamare care trebuie efectuată la 1-2 ani de către toate femeile cu vârsta peste 40 ani; screeningul prin mamografie reduce mortalitatea prin cancer de sân cu 30-35%, datorită identificării precoce a leziunilor maligne, în stadii incipiente, când se poate practica tratament curativ (cancerul de sân depistat în stadiul 1 este curabil în 97% din cazuri). La femeile sub 40 ani, în locul mamografiei se recomandă efectuarea unei ecografii mamare. Femeile care prezintă istoric familial de cancer mamar trebuie să înceapă screeningul prin mamografie cu 10 ani înainte de vârsta la care a fost diagnosticată ruda. Identificarea unei leziuni maligne în stadii incipiente înseamnă o probabilitate mică ca tumora să fi diseminat în ganglionii limfatici sau în alte organe la distanță (metastaze), făcând posibil un tratament chirurgical cu viză curativă.

Recent, beneficiul mamografiei în screeningul cancerului de sân a fost pus sub semnul întrebării. Acuratețea diagnostică a crescut odată cu apariția mamografului 3D.

5. Testul sângerărilor oculte în scaun și colonoscopia

Cancerul de colon este o altă formă de cancer care poate fi prevenit și tratat dacă este depistat din timp. Screeningul în cancerul colorectal se face prin efectuarea testului sângerarilor oculte în scaun (hemocult) la interval de 1-2 ani după 50 ani, tușeu rectal anual după vârsta de 40 ani și colonoscopie la 3-5 ani în după 50 ani. Testul sângerărilor oculte în scaun este util pentru identificarea sângerărilor digestive care nu sunt vizibile cu ochiul liber în bolul fecal și constă în analiza unei probe de materii fecale. Colonoscopia este o procedură diagnostică și terapeutică care permite vizualizarea rectului și a colonului cu ajutorul unui tub flexibil prevăzut cu o mini-cameră, numit colonoscop. Pentru pacienții cu risc crescut de cancer colorectal (boli inflamatorii intestinale - rectocolită ulcerohemoragică/boală Crohn, polipoză familială) supravegherea colonoscopică se recomandă la interval de 6 luni –1 an.

6. Consult dermatologic și evaluarea dermatoscopică a alunițelor

Autoexaminarea lunară și consultul dermatologic anual sunt recomandate pentru screeningul melanomului malign, o formă de cancer de piele foarte agresivă și asociată cu o mortalitate foarte mare.  Alunițele sunt considerate cu potențial cancerigen dacă prezintă una dintre următoarele modificări: A (assymetry) – asimetrie a leziunii, B (border irregularity) – marginile devin franjurate, crestate, C (color) – prezența mai multor culori în aceeași aluniță, D (diameter) – diametru peste 6 mm, E (elevation/evolution) – evoluție în timp sau reliefare față de nivelul pielii. Principalii factori de risc pentru melanomul malign sunt expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete și folosirea din ce în ce mai frecventă a cabinelor de bronzat (solare).

7. Osteoporoza

Osteoporoza este o afecțiune ce face parte din categoria bolilor “silent killer” (ucigași tăcuți) și constă în alterarea structurii cantitative (densitatea minerală osoasă) și calitative (microarhitectura osoasă) a osului. Osteoporoza fragilizează oasele și crește riscul apariției unor fracturi (în special de șold, vertebrale și de antebraț). Screeningul pentru osteoporoză se face prin evaluarea densității minerale osoase prin testul DXA (dublă absorbțiometrie cu raze X), recomandat tuturor femeilor cu vârsta peste 65 ani sau mai devreme dacă prezintă factori de risc (fumat, boli endocrine, indice de masă corporală scăzut, sedentarism, expunere redusă la soare, istoric personal sau familial de boală metabolică osoasă, boli renale, tratament cu medicamente osteopenizante). Există mai multe opțiuni de tratament în osteoporoză, cele mai folosite medicamente fiind bifosfonații.

8. Glaucomul

Glaucomul este o afecțiune oftalmologică caracterizată prin creșterea presiunii intraoculare și care în timp poate duce la afectarea ireversibilă a vederii, prin lezarea nervului optic. Glaucomul este de obicei asimptomatic până în stadiile tardive, când produce scăderea sau chiar pierderea vederii. Pentru depistarea precoce a glaucomului se recomandă examen oftalmologic cu măsurarea presiunii intraoculare în funcție de vârsta pacientului: la 2-4 ani sub 40 ani, la 1-3 ani între 40 și 54 ani, la 1-2 ani între 55 și 64 ani și la 6-12 luni peste 65 ani; pacienții cu factori de risc (istoric familial de glaucom, istoric personal de traumatisme oculare, tratament cu steroizi) trebuie să efectueze consultul oftalmologic mai frecvent.

9. Infecțiile cu transmitere sexuală

Așa cum femeile în vârstă nu trebuie să neglijeze screeningul pentru osteoporoză, cele tinere nu trebuie să uite de screeningul pentru bolile cu transmitere sexuală: gonoree, sifilis, candidoză, infecția HIV, cu Trichomonas sau Chlamydia. Screeningul pentru acestea se face prin teste serologice specifice. Odată depistată o BTS, tratamentul trebuie urmat de către ambii parteneri dintr-un cuplu. Depistarea precoce și tratamentul corect al infecțiilor cu transmitere sexuală sunt importante deoarece neglijate, ele pot afecta funcția reproductivă a femeii.

10. Serologie pentru virusurile hepatitice

Deoarece România este o țară cu o prevalență înaltă a hepatitelor virale, se recomandă determinarea periodică a markerilor de infecție cu virusurile hepatitice B și C – AgHbs și anticorpii anti-HVC. Principalele categorii de risc pentru hepatitele virale sunt: cadrele medico-sanitare, persoane care frecventează cabinetele de stomatologie, saloanele de manichiură, pedichiură, piercing sau tatuaje, în care există o sterilizare deficitară a instrumentarului. Infecția poate fi asimptomatică până în stadiul de hepatită cronică sau ciroză hepatică. Depistarea precoce permite instituirea tratamentului imunomodulator și antiviral și evitarea cronicizării.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii