Când vorbim despre cardiologie intervențională, vorbim de stenturi – coronariene, carotidiene, renale sau pentru artere periferice. Angioplastia cu stent este cea mai frecventă procedură efectuată de intevenționiști.
Există mai multe tipuri de stenturi coronariene:
- metalice (BMS, bare metal stent)
- active farmacologic (DES, drug eluting stent)
- bioresorbabile (BVS, bioresorbable vascular scaffold stent)
Întrucât stenturile bioresorbabile le-am prezentat într-un articol anterior, acum e rândul stenturilor metalice și stenturilor active farmacologic.
Stenturile metalice
- sunt asociate cu o rată mare de restenoză intrastent (20-25%)
- permit o reendotelizare completă, fiind încorporate în peretele vascular
- nu necesită tratament antiagregant cronic
Stenturile active farmacologic
- sunt căptușite cu o substanță medicamentoasă (imunosupresoare – sirolimus, everolimus, zotarolimus sau citostatice – paclitaxel) care previne proliferarea neointimală și a celulelor musculare netede vasculare
- sunt asociate cu o rată mică de restenoză (5-7%)
- împiedică reendotelizarea, ceea ce pe de o parte previne restenozarea dar pe de altă parte lasă scheletul metalic descoperit, vulnerabil la o tromboză acută de stent în cazul întreruperii terapiei antiplachetare
- necesită antiagregare cronică
- administrează continuu medicamentul antiproliferativ arterei coronare, ale cărui efecte pe termen lung asupra endoteliului coronarian nu sunt cunoscute
- trebuie evitate atunci când pacientul urmează să sufere o intervenție chirurgicală non-cardiacă în următoarele 3 luni, ce ar necesita întreruperea terapiei antiplachetare (în acest caz se preferă stenturile metalice)
