De la prima angioplastie coronariană cu balon din 1977, cardiologia intervențională a cunoscut progrese majore în revascularizarea miocardică din boala coronariană: retunelizare cu stenturi metalice (BMS, bare metal stent), aterectomie rotativă cu rotablator, stenturi active farmacologic (DES, drug eluting stent) și ultima noutate – stenturile bioabsorbabile sau bioresorbabile (BVS, bioresorbable vascular scaffold stent).
Stenturile bioresorbabile sunt practic încorporate de vasul de sânge și dizolvate până la dioxid de carbon și apă, permițând arterei să-și reia vasomotricitatea și eliminând riscul de inflamație. Astfel, permeabilitatea arterei va fi refăcută ca și cum nu ar fi fost niciodată obstruată. Stenturile bioabsorbabile prezintă avantajul că nu mai necesită terapie antiplachetară cronică (la care s-a evidențiat o proporție mare de pacienți rezistenți), permit efectuarea imageriei prin rezonanță magnetică (ceea ce este imposibil în cazul stenturilor metalice), nu mai interferă cu o eventuală operație de by-pass coronarian, pot fi folosite la copii (la care plasarea unui stent poate intra în conflict cu procesul de creștere) și pe vasele periferice. Studiile clinice au arătat că stenturile bioresorbabile au proprietăți antirestenotice durabile, similare cu cele ale stenturilor DES (frecvența trombozei de stent în cazul stenturilor DES este de 0.2-0.3%/an). După implantare, stentul se absoarbe în circa 2 ani.
Primul stent bioabsorbabil – Absorb (Abbott) – va fi disponibil în Europa din 2011 în câteva centre de cardiologie, iar lansarea comercială propriu-zisă se preconizează pentru 2012. Stentul Absorb este un polimer din poli-L-lactide și conține everolimus, un agent anti-proliferativ.
Update
Stenturile bioabsorbabile de la Abbott sunt evaluate și în ischemia critică de membru inferior (BTK, below the knee), în studiul ABSORB BTK.
Studiul LEADERS: Stentul biodegradabil Biomatrix Flex (Biosensors International) s-a dovedit superior stentului cu sirolimus Cypher (Cordis/Johnson & Johnson), prin reducerea cu 80% a riscului de tromboză tardivă de stent.
