Comoția cardiacă

Moartea subit? la atle?i apare adesea în cadrul unei boli cardiovasculare nediagnosticate dar cu poten?ial fatal (cardiomiopatie hipertrofic?, ask find anomalii coronariene, buy viagra cheap displazie aritmogen? de ventricul drept, sindrom de QT lung, tahicardie ventricular? polimorf? catecolaminergic?).

Uneori însă moartea subită poate apărea în absența unei patologii cardiovasculare structurale/electrice, în legătură cu o lovitură în zona precordială – commotio cordis. Lovitura este aparent inocentă întrucât nu provoacă leziuni la nivelul cutiei toracice (coaste, stern) sau la nivelul cordului (fiind insuficientă pentru a cauza o contuzie miocardică).

Comoția cardiacă (commotio cordis, în latină “agitația cordului”) este o tulburare  de ritm ce apare ca urmare a unui traumatism minor la nivelul toracelui anterior, într-un anume moment al ciclului cardiac. Dacă lovitura se suprapune peste panta ascendentă a undei T (cu 10-30 ms înainte de vârful undei T, în timpul repolarizării, când cordul trece din sistolă în diastolă) va apărea fibrilație ventriculară, iar dacă se suprapune peste QRS pot apărea tulburări de conducere (blocuri cardiace tranzitorii). Fibrilația ventriculară nu este precedată de tahicardie ventriculară, bloc atrioventricular sau modificări de fază terminală (segment ST), ceea ce înseamnă că patogenia commotio cordis este reprezentată de un fenomen electric primar și nu de ischemie. Fenomenul a fost confirmat pe animale de laborator în 1930.

Commotio cordis apare la copii, adolescenți sau adulți tineri (media de vârstă 15 ani) în timpul practicării unui sport (cel mai adesea baseball, dar și fotbal, hockey, arte marțiale, polo, rugby, cricket, box, karate), în ciuda folosirii unui echipament protector pentru piept. Vulnerabilitatea copiilor este explicată prin faptul că scheletul toracic este mai puțin dezvoltat decât la adult. Majoritatea cazurilor se înregistrează la sexul masculin, consecință a implicării mai frecvente în sporturi organizate. Mai rar, comoția cardiacă poate apărea în cazul unor coliziuni frontale din accidente auto (prin lovirea toracelui șoferului de volan).

La o frecvență cardiacă de 75 bpm și o durata totală a ciclului cardiac de 0.8 ms, vulnerabilitatea în fața unei leziuni cauzatoare de comoție cardiacă este de 2.5% (20 ms). Vulnerabilitatea cordului este mai mare în timpul practicării unui sport datorită tahicardiei (care scade durata ciclului cardiac) și hipoxiei (care crește excitabilitatea sistemului excito-conductor). Mecanismul este presupus a fi unul ionic: urmare a loviturii precordiale crește presiunea ventriculară, care duce la activarea canalelor mecanosensibile KATP și astfel la tulburări de repolarizare. Alte mecanisme incriminate sunt vasospasmul și contuzia miocardică.

Tratamentul constă în defibrilare precoce (în primele 3 minute de la producerea fibrilației ventriculare), motiv pentru care se recomandă plasarea de defibrilatoare externe automate în sălile/arenele/terenurile de sport pentru copii. Rata de supraviețuire în cazul defibrilării precoce este de 35%, iar după intervalul de 3 minute supraviețuirea scade cu 10% pentru fiecare întârziere de 1 minut de aplicare a șocului electric.

Fenomenul commotio cordis este folosit și în resuscitare: lovitura precordială aplicată unei persoane care intră în stop poate fi echivalentul unei defibrilări de câteva zeci de jouli și poate fi salvatoare de viață (totuși, rolul loviturii precordiale a fost minimizat în ghidul de resuscitare ERC 2010, fiind recomandată doar în cazul în care salvatorul a fost martor la momentul când individul a intrat în stop și dacă este disponibil un defibrilator).

Referințe:

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii