Factorul V Leiden

Factorul V Leiden (deficitul Leiden) este o trombofilie ce const? într-o muta?ie a factorului V al coagul?rii, pilule help care devine rezistent la ac?iunea anticoagulant? a sistemului proteinei C.

Această variantă a factorului V de coagulare duce la hipercoagulabilitate ca urmare a imposibilității de inactivare de către proteina C și expune purtătorii la un risc crescut de evenimente trombotice. Factorul V Leiden este cea mai frecventă tulburare de hipercoagulabilitate ereditară în Europa și Asia. Denumirea provine de la orașul olandez Leiden (Olanda), unde a fost pentru prima oară descris în 1994 (R. Bertina et al.). La caucazieni, factorul V Leiden are o prevalență de 5%; mutația este rară la afro-americani.

Genetica factorului V Leiden

Gena pentru factorul V este localizată pe cromozomul 1 în poziția q23. Un individ poate avea o singură alelă cu mutația pentru factorul Leiden (caz în care este heterozigot) sau ambele alele cu acest defect (caz în care este homozigot). Mutația punctiformă a genei F5 (care codifică factorul V) este dată de polimorfismul unui singur nucleotid (SNP) cu substituția argininei cu glutamină în poziția 506 (G1691A), și este localizată în exonul 10. Prezența factorului V Leiden crește riscul de tromboză venoasă de 3-8 pentru heterozigoți (care au o singură genă cu defect) și de 30-140 ori pentru homozigoți (care au ambele gene cu defect). Ținând cont că riscul de a dezvolta un cheag de sânge  este de 1:1000/an în populația generală, statusul heterozigot pentru factorul V Leiden crește acest risc la 1:125-1:250, iar statusul homozigot la 1:12. Doar 1% dintre persoanele cu factor V Leiden au ambele alele ale genei defecte.

Patogenie

În mod normal, factorul V al coagulării participă la cascada coagulării în vederea formării cheagului hemostatic. În momentul apariției unei leziuni ce necesită declanșarea coagulării se activează și sistemele anticoagulante: astfel, proteina C activată limitează extinderea excesivă a coagulării prin degradarea factorului V. În prezența mutației Leiden, factorul V devine rezistent la acțiunea proteinei C (APCR – rezistență crescută la proteina C activată). Mutația face ca factorul V să fie inactivat foarte lent și să persiste mai mult timp activ în circulație. Rămânând activ, factorul V duce la supraproducție de trombină și fibrină, cu apariția de evenimente trombotice. Riscul pe durata întregii vieți a unui heterozigot Leiden de a dezvolta tromboză venoasă profundă este de circa 10%.

Transmitere ereditară

Factorul V Leiden este o afecțiune cu transmitere autosomal dominantă, astfel că mutația poate exista în 2 forme: homozigotă – în care individul are 2 copii ale mutației (severitate mai mare a afecțiunii) și heterozigotă – în care pacientul are 1 copie a mutației (formă ușoară a bolii).

Riscul de transmitere a mutației la copii depinde de statusul homozigot sau heterozigot al părinților.

  • dacă doar tatăl are afecțiunea: dacă este heterozigot (are 1 copie a mutației), atunci copilul poate fi complet sănătos (nicio copie a mutației, probabilitate 50%) sau poate moșteni forma heterozigotă a bolii (1 copie a mutației, 50%); dacă este homozigot (2 copii ale mutației), atunci copilul va moșteni 1 copie a mutației și va fi heterozigot pentru factorul Leiden.
  • dacă doar mama are afecțiunea:  opțiunile sunt identice, cu mențiunea că factorul V Leiden poate fi responsabil de avorturi recurente.
  • dacă ambii părinti au mutația: dacă mama este homozigotă și tatăl este homozigot, copilul va suferi obligatoriu de această afecțiune, fiind de asemenea homozigot; dacă unul dintre părinți este homozigot, iar celălalt heterozigot, copilul va avea 50% șanse să fie homozigot și 50% sanse să fie heterozigot; dacă ambii părinți sunt heterozigoți, copilul va avea 25% șanse să fie sănătos și 75% să fie bolnav.

Semne și simptome

Manifestările clinice ale factorului V Leiden constau în evenimente trombotice venoase de tipul tromboză venoasă profundăembolie pulmonară, tromboză de venă portă, vene hepatice sau sinisuri cerebrale. La femei, mutația poate duce la pierderi recurente de sarcină (datorită trombozelor în placentă, cordonul ombilical sau la făt). La gravide, factorul V Leiden este asociat cu un risc crescut de preeclampsie, prematuritate, retard de creștere intrauterină (copiii cu greutate mică la naștere) și apoplexie uteroplacentară. Rareori, prezența factorului V Leiden poate crește riscul de evenimente trombotice arteriale de tipul stroke (AVC), accident ischemic tranzitor sau infarct miocardic.

Persoanele care au factori de risc suplimentari pentru tromboze venoase – fumat, contraceptive orale, chirurgie recentă, obezitate, imobilizare prelungită, cancer, sarcină/lăuzie, alte trombofilii  – au o probabilitate mai mare de a dezvolta manifestări trombotice.

Diagnostic

  • screening prin depistarea rezistenței la proteina C activată (APCR)
  • diagnosticul mutației prin genotipare (PCR)

Urmărire, tratament, prevenirea trombozelor venoase

Tratamentul constă în administrarea de anticoagulante. Pentru minimizarea riscului de apariție a evenimentelor trombotice venoase se recomandă renunțarea la fumat, evitarea perioadelor de imobilizare prelungită (inclusiv zborurile lungi cu avionul), purtarea de ciorapi elastici, adoptarea unui stil de viață activ, alegerea unei alte metode contraceptive decât contraceptivele orale, controlul afecțiunilor cronice de tip diabet zaharat sau hipercolesterolemie.

Referințe:

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii