În mod normal, help see menstrua?ia la o femeie s?n?toas? nu este dureroas?. Menstrua?ia dureroas? sau dismenoreea se caracterizeaz? prin dureri pelvine sub form? de crampe care apar în perioada menstrei.

Durerea în abdomenul inferior debutează odată cu sângerarea menstruală (în special la adolescente și femei tinere), poate apărea în continuarea durerii din sindromul premenstrual sau poate apărea spre finalul perioadei menstruale (la femeile adulte). Dismenoreea este adesea însoțită de cefalee, transpirații abundente (diaforeză), dureri la nivelul sânilor, amețeli, migrene, lipotimie, greață, vărsături, diaree, indispoziție. Aproape toate femeile vor experimenta cel puțin o dată în viața fertilă o durere menstruală, însă cel mai frecvent dismenoreea apare la femeile tinere, cu vârsta cuprinsă între 15 și 25 ani. Există 2 tipuri de dismenoree: primară (la care nu se poate identifica o cauză) și secundară (la care există o boală de fond).

Dismenoreea primară

Dismenoreea primară reprezintă durerea hipogastrică recurentă sub formă de crampe ce apareîn timpul menstrei în absența unei patologii pelvine. Durerea iradiază în coapse și lombar și poate avea caracter de colică, presiune pelvină sau spasme.

Este cea mai frecventă acuză ginecologică la adolescente. Durerea menstruală este absentă în cazul ciclurilor anovulatorii și apare de obicei doar după ovulație; maturarea axului hipotalamo-hipofizo-gonadal cu producerea ovulației apare la 50% dintre fetițe în primii 2 ani după menarhă și la restul de 40-50% în primii 5 ani de la prima menstruație. Tipic, simptomele încep cu câteva ore înaintea menstruației și persistă pentru 1-3 zile. Severitatea este variabilă, existând cazuri în care durerea severă și simptomatologia sistemică interferă cu activitatea zilnică a femeii.

Cauza apariției durerii menstruale este considerată a fi producția excesivă de prostaglandină F2α la nivelul endometrului datorită constricției arteriolelor spiralate și necrozei stratului funcțional după prăbușirea nivelului de progesteron (urmare a involuției corpului galben). Prostaglandinele determină contracții uterine disritmice, hipercontractilitate și hipertonie uterină, care cauzează ischemie la nivelul uterului și declanșează durere; efectul lor de stimulare a musculaturii netede din tractul gastrointestinal cu accelerarea peristaltisului explică și simptomatologia digestivă cu greață, vărsături și diaree. O altă cauză incrimnată ar fi dezechilibrul estrogeni-progesteron.Factorii de risc pentru dismenoreea primară sunt: vârsta sub 25 ani, menarha precoce (sub 11 ani), nuliparitatea (absența sarcinilor), menoragii (flux menstrual abundent), diete pentru slăbit, sedentarismul, fumatul, stressul psiho-emoțional, deprivarea de somn. Durererile menstruale diminuă sau chiar dispar odată cu înaintarea în vârstă și după prima sarcină (colul se lărgește după naștere și permite scurgerea mai ușoară a sângelui menstrual).

Pentru ameliorarea durerilor se recomandă aplicarea de căldură local (comprese calde, sticlă cu apă caldă, dușuri calde), creșterea activității fizice, combaterea constipației și reducerea consumului de sare, zahăr, grăsimi, carne roșie, cafea și alcool. În timpul menstruației, vor fi preferate absorbantele externe în locul tampoanelor interne. Tratamentul specific constă în administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene (care au efect antiprostaglandinic) ca primă alegere – ibuprofen (Nurofen), dexketoprofen (Tador), acid mefenamic (Vidan), numesulid (Aulin), naproxen, indometacin  sau diclofenac (supozitoare); se pot încerca și alte analgezice ușoare de tipul paracetamol sau algocalmin. Contraceptivele orale estro-progestative se recomandă ca a doua alegere sau la femeile care doresc și evitarea unei sarcini; pilulele blochează ovulația și astfel elimină posibilitatea apariției durerilor menstruale, care nu se produc în cazul ciclurilor anovulatorii. Se pot administra și doar progestative – didrogesteron (Duphaston) sau medroxiprogesteron (Provera). Dispozitivul intrauterin (steriletul) este o alternativă pentru femeile cu dureri menstruale care doresc și contracepție. Dacă dismenoreea are o componentă spastică (în special în primii ani după menarhă) se recomandă și antispastice (NoSpa). Activitatea sexuală poate și ea ajuta la ameliorarea durerilor menstruale, prin eliberarea de endorfine cu efect analgezic. Acupunctura și masajul pot fi și ele de ajutor. Ca remedii naturiste se recomandă ceai de codița șoricelului, traista ciobanului, angelica, anason, gălbenele, cimbru, mușețel sau salvie și sucuri de legume (morcov, mere). Tensiunea mamară se ameliorează la administrarea de magneziu sau vitamina B6.

Dismenoreea secundară

Dismenoreea secundară este durerea menstruală care apare pe fondul unei patologii ginecologice preexistente – malformații de formă, structură sau poziție a uterului (care obstruează eliminarea sângelui menstrual), fibrom uterin, polipi uterini, tumori uterine, endometrioză, infecții pelvine (asociate cu o producție crescută de prostaglandine inflamatorii), stenoze ale colului uterin, tulburări hormonale și la femeile care au implantat un dispozitiv intrauterin (DIU). Ea este mai frecventă la femeile de 40-50 ani. Durerea în dismenoreea secundară poate apărea și în timpul sau după contact sexual și este însoțită de metroragii (sângerări între menstruații). La medic, femeia va fi examinată ginecologic după care eventual i se vor recomanda o serie de investigații pentru identificarea unei afecțiuni pelvine: teste imagistice (CT/IRM), ecografie abdomino-pelvină/intravaginală, histeoscopie sau laparoscopie exploratorie. Tratamentul dismenoreei secundare constă în rezolvarea bolii de fond.