Majoritatea cuplurilor au preferin?e în ceea ce prive?te sexul copilului pe care îl vor concepe ?i cunosc faptul c? diferen?a între un b?iat ?i o fat? este dat? de cromozomul Y. S? vedem îns? cum determin? acest cromozom evolu?ia c?tre sexul masculin, pharm formarea caracterelor sexuale primare ?i secundare.
Fiecare celulă umană are 46 cromozomi (celulă diploidă) – 44 autozomi (22 perechi) + 2 gonozomi (1 pereche, XX sau XY), cu excepția celulelor reproducătoare masculine (spermatozoizi) și feminine (ovocite) care au 23 cromozomi (celule haploide) – 22 cromozomi autosomali și 1 cromozom sexual (X pentru ovocite și X sau Y pentru spermatozoizi). Prin fecundarea ovulului de către spermatozoid se combină materialul genetic al celor 2 celule reproducătoare și se reface structura genetică de celulă diploidă, oul (zigotul) rezultat având cariotip 46 XX sau 46 XY (în funcție de tipul de spermatozoid care a fecundat ovulul – 22 X sau 22 Y).
Embrionul este neutru din punct de vedere sexual până în săptămâna a 8-a, moment când gonada bivalentă evoluează fie spre ovar, fie spre testicul. Gonada indiferentă este alcătuită din corticală, din care se va forma ovarul, și medulară, din care se va dezvolta testiculul. Celulele germinale primordiale au capacitatea de a se diferenția fie spre celule masculine (celule Sertoli și Leydig), fie spre celule feminine (celule foliculare și tecale). În mod normal, produsul de concepție evoluează către sexul feminin dacă nu se activează o genă cheie de pe brațul scurt al cromozomului Y – SRY (sex determining region of Y). Această genă codifică un factor de transcripție numit TDF (testis determining factor), factor ce determină colonizarea porțiunii medulare a gonadei indiferente și dezvoltarea celulelor Sertoli și Leydig. Selecția acestor celulele masculine este esențială pentru dezvoltarea organelor sexuale masculine, prin prisma hormonilor secretați (celulele Sertoli secretă hormonul anti-mullerian iar celulele Leydig testosteron). În stadiul de gonadă primitivă, ducturile genitale sunt identice la bărbat și femeie – dezvoltarea ductului mezonefric Wolf și a canalului paramezonefric Muller fiind dependentă de prezența sau absența celulelor testiculare.
La băieți, testiculele secretă hormon anti-mullerian (AMH), care inhibă dezvoltarea ductelor paramezonefrice Muller (acestea involuează și pot persista sub forma apendicelui testicular), și testosteron, care promovează diferențierea ductelor mezonefrice Wolff în tractul genital masculin intern (epididim, canal deferent, vezicule seminale); prostata și glandele bulbo-uretrale se formează din sinusul urogenital.
În absența diferențierii testiculelor în săptămâna a 7-a, gonada indiferentă va evolua către ovar în săptămânile 10-12, iar ductele Muller (nemaifiind inhibate de AMH) vor da naștere trompelor uterine, uterului și treimii superioare a vaginului (cele 2/3 inferioare se formează din sinusul urogenital). La feții de sex masculin, respectiv feminin, canalele Muller, respectiv Wolf vor suferi o involuție progresivă, uneori putând persista după naștere sub forma unor vestigii embrionare (hidatida Morgagni, chist Gartner, paraoophorum). Organele sexuale externe iau naștere după cum urmează: glandul penisului/clitorisul din tuberculul genital, corpul penisului/labiile mici din plicile urogenitale, iar scrotul/labiile mici din plicile labioscrotale. Dezvoltarea acestor structuri indiferente este dependentă de acțiunea dihidrotestosteronului (DHT) din testosteron, sub acțiunea unei reductaze.
Acesta este procesul de sexualizare în viața intrauterină. După naștere, procesul continuă prin maturarea organelor sexuale, dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate (când apare inhibiția gonadostatului) și sexualizarea psiho-afectivă.