Tiazolidindionele sau glitazonele sunt o clasă de antidiabetice orale care scad insulino-rezistența, modifică favorabil profilul lipidic și raportul leptină/adiponectină.

Ca reacții adverse de clasă au fost semnalate creșterea apetitului (datorită scăderii nivelului leptinei), retenție hidrosalină cu edeme și o posibilă decompensare a insuficienței cardiace.

Deși glitazonele au fost privite ca o resursă terapeutică foarte bună în diabet (dar și în sindromul ovarelor polichistice, steatohepatita nonalcoolică, psoriazis, sindrom de hiperstimulare ovariană), actualmente toți reprezentații acestei clase au mari probleme de siguranță:

• rosiglitazona (Avandia) – retrasă în Europa și restricționată sever în SUA datorită creșterii riscului de infarct și stroke
• pioglitazona (Actos) – suspendată în Europa și restricționată de FDA datorită riscului de cancer de vezică urinară la administrare de peste 12 luni
• troglitazona (Rezulin) – retrasă de pe piață datorită riscului de hepatită medicamentoasă

Urmare a problemelor privind profilul de siguranță al glitazonelor, această clasă iese din prim-planul tratamentului antidiabetic (cel mai probabil în favoarea metforminului), cel puțin până la lansarea noilor reprezentanți ai clasei – rivoglitazonă, ciglitazonă.