Pe lâng? “competi?ia” cu cardiochirurgii, nurse interven?ioni?tii mai au un motiv de disput?: calea de abord vascular în angioplastia coronarian?.
Abordul radial
Abordul radial în intervențiile coronariene percutante a crescut în popularitate în ultimii ani, fiind considerat a avea un risc mai mic de complicații și a oferi un confort mai bun pacientului.
Trialul RIVAL, cel mai amplu studiu care a comparat abordul radial cu cel femural, a arătat că ambele tehnici sunt sigure și eficiente, dar accesul transradial este asociat cu o rată mai mică de complicații vasculare.
Deși nu reduce durata spitalizării sau cantitatea de substanță de contrast folosită în timpul procedurii coronariene, abordul radial este asociat cu o rată mai mică de efecte adverse și cu un confort sporit pentru pacient. Deoarece este situată mai superficial, artera radială poate beneficia de o hemostază rapidă prin bandaj compresiv local 4 ore și nu necesită repaus prelungit la pat (6-12 ore) ca abordul femural. Nu în ultimul rând, accesul transradial poate fi preferat de pacient.
Abordul femural
Abordul femural nu trebuie însă demonizat deoarece rămâne metoda potrivită pentru procedurile care necesită catetere ghid de calibru mare, durată de timp mai lungă sau rezolvarea unor leziuni complexe (ocluzie cronică totală, plăci la bifurcații sau calcificate). În plus, actualmente există dispozitive de ocluzie percutană a puncției femurale care permit o mobilizare precoce, similar abordului radial. Între complicațiile abordului femural se numără hematoame locale, fistule arteriovenoase, pseudoanevrisme arteriale, hemoragie retroperitoneală. Factorii de risc pentru complicațiile abordului femural sunt: sexul feminin, extremele de greutate, hipertensiunea arterială, insuficiența renală, trombocitopenia, anemia, durata prelungită a abordului, folosirea unor teci groase, medicația anticoagulantă sau antiagregantă. În cazul procedurilor care necesită mai multe etape sau a necesității de repetare a intervenției trebuie schimbat locul puncției.
Un dezavantaj pentru folosirea abordului radial constă în faptul că artera radială poate fi utilă în eventualitatea unui by-pass chirurgical, iar lezarea ei în cursul procedurii intervenționale poate să o facă neutilizabilă.
Deși ocluzia periprocedurală a arterei radiale este rară, se recomandă efectuarea înaintea intervenției a testului Allen, pentru a evalua dacă supleerea prin artera ulnară este suficientă.