Vaccinarea anti-hepatită B

Infec?ia cu virusul hepatitic B (VHB) reprezint? o cauz? important? a bolilor cronice de ficat, see putând evolua în timp c?tre ciroz? hepatic? ?i cancer hepatocelular.

Cum protejează vaccinul împotriva hepatitei B?

Vaccinarea împotriva hepatitei B este cea mai bună metodă de prevenție a infecției virale și a complicațiilor acesteia – ciroza hepatică și cancerul la ficat.

Vaccinul conține antigenul de suprafață al virusului hepatitic B (Ag HBs) obținut prin recombinare genetică, iar inocularea acestuia induce un răspuns imun din partea organismului, cu apariția de anticorpi protectori (Ac anti-HBs). Schema de vaccinare cuprinde 3 doze de vaccin administrate intramuscular la 0, 1 și 6 luni. În urma vaccinării se obține un titru protector de anticorpi anti-HBs (peste 100 mUI/ml), iar protecția conferită este de lungă durată. Rapelul este necesar doar pentru categorii selectate de pacienți, la care titrul de anticorpi scade sub pragul minim protector (10 mUI/ml), și la personalul medical.

Răspunsul la vaccinare

În urma schemei de vaccinare se poate efectua o dozare cantitativă a anticorpilor anti-HBs la 1-4 luni de la ultima doză pentru a stabili răspunsul la vaccinare:

  • răspuns adecvat cu obținerea unui titru de anticorpi peste 100 mUI/ml – se obține la circa 90% dintre pacienți
  • răspuns slab cu titru de anticorpi între 10-100 mUI/ml – se recomandă o doză de rapel. Răspuns slab la vaccinare poate apărea la persoanele peste 40 ani, la obezi, fumători și alcoolici cu hepatopatie în stadiu avansat.
  • lipsă de răspuns cu titru de anticorpi sub 10 mUI/ml – se recomandă testare pentru evaluarea unei infecții curente/trecute cu VHB și repetarea schemei de vaccinare urmată de retestarea anticorpilor anti-HBs la 1-4 luni de la ultima doză. Pacienții care nu răspund nici după cea de-a doua schemă au indicație de administrare intradermică sau de doză mai mare de vaccin. Persoanele care nu răspund nici după cea de-a treia schemă de vaccinare vor necesita protecție prin administrare de imunoglobuline specifice (HBIG) în caz de expunere la virusul hepatitic B.

Cine trebuie să se vaccineze?

Copii și adolescenți

Nou-născuții se vaccinează în maternitate, în primele 48 ore de la naștere. Următoarele doze sunt la 1 lună și la 6 luni. Adolescenții până la 18 ani care nu au primit vaccinul la naștere trebuie vaccinați. Vaccinarea împotriva hepatitei B este inclusă în România în programul național de vaccinări.

Adulți

Următoarele categorii de adulți trebuie să fie vaccinate:

  • cei care au contact sexual cu o persoană infectată cu virus hepatitic B
  • cei cu parteneri sexuali multipli
  • homosexuali
  • consumatori de droguri injectabile
  • pacienți hemodializați
  • pacienți cu HIV
  • personalul din instituțiile medicale, care are contact cu sânge și produse biologice
  • pacienți cu diabet sub 60 ani
  • persoane care călătoresc în zone endemice de hepatită B

Efecte adverse ale vaccinării împotriva hepatitei B

Ca orice alt vaccin, cel împotriva hepatitei B poate cauza disconfort la locul injectării și febră. Foarte rar pot apărea reacții alergice. Unele studii au arătat că vaccinarea anti-hepatită B este asociată cu un risc crescut de scleroză multiplă sau alte boli demielinizante (prin prezența unui derivat de mercur folosit drept conservant – thiomersal), însă rezultatele nu au fost validate și în alte studii similare.

Vaccinurile hepatitice B disponibile în România sunt: Engerix B, Euvax, Fendrix, Hbvaxpro sau Twinrix (vaccin hepatitic B purificat + vaccin hepatitic A inactivat).

Referințe: Hepatitis B Vaccination, CDC

Add comment


Security code
Refresh