Tratamentul infecțiilor genitale și bolilor cu transmitere sexuală

Bolile cu transmitere sexual? (BTS) reprezint? ansamblul sindroamelor clinice cauzate de patogeni care pot fi contacta?i ?i transmi?i prin contact sexual.

Adesea asimptomatice, neresunoscute sau neglijate de către pacienți, bolile venerice se pot contacta și transmite foarte ușor, ceea ce face ca tratamentul corect să fie un imperativ necesar pentru reducerea numărului de indivizi purtători ai unei BTS. Dincolo de transmiterea facilă, infecțiile genitale pot avea consecințe nefaste asupra sistemului reproducător, care uneori pot merge până la infertilitate.

Frecvența BTS este din ce în ce mai mare în populație, având în vedere scăderea vârstei de începere a vieții sexuale, informărea deficitară privind metodele de protecție și adoptarea unei vieți sexuale hiperactive, uneori cu comportamente nesanogene (parteneri multipli, sex în grup, parteneri de o seară- one night stand).

Ultima actualizare a ghidului de tratament a bolilor cu transmitere sexuală a fost publicată de CDC în 2010. Recomandările ghidului accentuează importanța metodelor de prevenție a BTS – consiliere, abstinență, reducerea numărului de parteneri sexuali, promovarea relațiilor monogame de lungă durată, folosirea de metode de barieră (prezervativ masculin, prezervativ feminin, diafragma) și vaccinarea pre-expunere (Gardasil sau Cervarix pentru prevenirea infecției cu HPV, vaccin hepatitic B).

Infecția HPV – Este cea mai frecventă BTS, iar majoritatea indivizilor rămân asimptomatici; în 90% din cazuri, virusul este eliminat de sistemul imunitar al organismului în decurs de câteva luni până la 2 ani. La restul, infecția persistentă poate duce la negi genitali sau cancer cervical (în funcție de tulpina HPV). Pentru prevenirea infecției HPV și implicit a leziunilor precanceroase și canceroase ale colului uterin se recomandă vaccinare cu Cervarix/Gardasil la femei până la vârsta de 45 ani. Vaccinarea este indicată și la bărbații cu vârsta cuprinsă între 9 și 26 ani, pentru prevenirea negilor genitali și a cancerelor de penis.

Șancroidul – Antibioticele active pe Haemophilus ducreyi sunt fluoroquinolonele, cefalosporinele (generația a 3-a) și macrolidele (eritromicină, azitromicină).

Herpes genital – Primul episod de herpes genital este de obicei mai sever și determină pacientul să meargă la medic. Tratamentul se face cu antiherpetice de tipul aciclovir, famciclovir sau valaciclovir. La pacienții care au recurențe frecvente de infecție herpetică genitală se recomandă terapie supresivă cu aceleași antivirale.

Donovanoza (granulomul inghinal) – Infecția cu Klebsiella granulomatis se tratează cu doxiciclină (de elecție) sau macrolide (azitromicină, eritromicină), fluoroquinolone (ciprofloxacin) sau cotrimoxazol (trimetroprim-sulfametoxazol).

Limfogranulomatoza veneriană Nicolas Favre (Chlamydia trachomatis) – Antibioticul de primă alegere este doxiciclină; alternativ, se poate trata cu eritromicină.

Sifilis (Treponema pallidum) – Tratamentul se face cu penicilină sau în caz de alergie la peniciline, cu doxiciclină. Azitromicina este rezervată ca a 3-a alegere, dată fiind emergența de tulpini rezistente la azitromicină.

GonoreeTratamentul se face cu cefalosporine sau fluoroquinolone. Deoarece pacienții infectați cu gonococ au frecvent și coinfecție cu Chlamydia trachomatis, se recomandă asocierea de rutină a azitromicinei sau doxiciclinei.

Uretrită – Cea non-gonococică se tratează cu doxiciclină (activă pe Chlamydia trachomatis), azitromicină (pentru Mycoplasma genitalium), azitromicină + metronidazol/tinidazol (pentru Ureaplasma urealyticum, Trichomonas vaginalis). Schema de tratament pentru uretrita gonococică constă în cefalosporină + azitromicină/doxiciclină.

Cervicită (Chlamydia Trachomatis) – Tratamentul se face cu azitromicină sau doxiciclină. Alterativ, se pot folosi fluoroquinolone (ofloxacin, levofloxacin) sau eritromicină.

Vaginoză bacteriană (Prevotella, Mobiluncus, Gardnerella vaginalis, Ureaplasma, Mycoplasma, anaerobi) – Se tratează cu metronidazol (oral sau intravaginal) sau clindamicină (cremă, ovule). Alternativ se poate administra tinidazol.

Trichomoniază (Trichomonas vaginalis) – Tratamentul se face cu metronidazol sau tinidazol.

Candidoză vulvo-vaginală – Infecția cu Candida se tratează cu miconazol, clotrimazol, nistatin, terconazol, butoconazol sau fluconazol.

Negi genitali – Tratamentul negilor genitali se face cu podofilox 0.5% soluție/gel, imiquimod cremă 5%, unguent cu sinecatechine 10-15%, acid tricloracetic sau bicloracetic 80-90%, crioterapie cu azot lichid.

Boala inflamatorie pelvină – Cei mai frecvenți germeni implicați sunt Chlamydia și gonococul, însă uneori etiologia poate fi reprezentată de Garderella, anaerobi, enterobacili, citomegalovirus, Ureaplasma, Mycopasma. În formele ușoare-moderate se face antibioterapie orală cu cefalospornă (ceftriaxon, cefoxitin) + doxiciclină ± metronidazol. În formele severe este necesar tratament parenteral.

Epididimită – Este cel mai adesea cauzată de Chlamydia sau gonococ, caz în care se face tratament cu ceftriaxonă + doxiciclină. În cazul bărbaților care practică sex anal, etiologia epididimitei este probabil reprezentată de E. Coli sau Pseumodonas, pentru care se face antibioterapie cu fluoroquinolone (levofloxacin, ofloxacin).  

Proctită – Schema terapeutică constă în ceftriaxonă + doxiciclină.

BTS la femeile gravide – Toate femeile gravide trebuie supuse screeningului pentru HIV, sifilis, hepatită B și C, infecția cu chlamydia (Chlamydia trachomatis) și gonoree (Neisseria gonorrhoeae).

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii