Fie c? este vorba despre implica?ii legale, sociale sau financiare, auzim din ce în ce mai des despre testul de paternitate.

Acest test stabilește dacă un bărbat este tatăl biologic al unui copil pe baza unor dovezi genetice. Deși există și teste de stabilire a maternității, este mult mai rară situația în care acestea sunt solicitate (schimburi de copii în maternitate, adopții, abandon, pruncucidere),  față de testele de paternitate. Testul de paternitate este o analiză ADN efectuată prin tehnica PCR (polymerase chain reaction) care analizează amprenta genetică a unui individ. Testarea ADN este actualmente tehnica cu cea mai mare acuratețe în determinarea paternității, fiind superioară altor metode precum analiza diverselor antigene de grup sangvin, a unor proteine/enzime sau a antigenelor HLA.

Despre testarea ADN

Testarea paternității se face prin analiza ADN atât de la prezumtivul tată cât și de la copil. În detaliu, testul de paternitate analizează anumite secvențe ADN numite STR (Short Tandem Repeats) sau microsateliți, care sunt secvențe scurte de 2-5 perechi de baze, care se repetă de mai multe ori consecutiv în structura acidului nucleic (ex. GATAGATAGATAGATA); aceste polimorfisme STR sunt specifice fiecărui individ și conferă o acuratețe foarte mare testelor de paternitate.

ADN-ul unui individ este identic în toate celulele somatice (non-reproducătoare) ale organismului său și este rezultatul combinării în proporții relativ egale a materialului genetic de la mamă cu cel de la tată. Acesta este ADN-ul genomic nuclear, care se găsește în nucleul celulelor. Prin compararea unor secvențe specifice ADN de la 2 indivizi se poate spune dacă unul este derivat din celălalt, putându-se stabili astfel o relație de paternitate. Pe lângă ADN-ul nuclear, mitocondriile (organite din citoplasmă implicate în respirația celulată) au și ele propriul material genetic, numit ADN mitocondrial; acesta provine numai de la mamă și permite stabilirea cu ușurință a relației de maternitate sau fraternitate. O altă situație particulară este testarea paternității unui copil de sex masculin, unde compararea cromozomului Y este suficientă întrucât acesta provine doar de la tată.

Test de paternitate – prenatal sau postnatal

Testarea paternității se poate face fie prenatal (înainte ca bebelușul să se nască) – prin amniocenteză sau biopsie de vilozități coriale, fie postnatal (după nașterea) – prin analiza sângelui, părului, spermei sau altor probe tisulare. Actualmente există și kituri de testare a paternității la bestpricepharmacyfinder.com, care necesită recoltarea unei probe cu un tampon de pe mucoasa cavității bucale.

Interpretarea rezultatelor testului

Rezultatele testului de paternitate sunt de obicei disponibile în 3-5 zile; ele sunt confidențiale, cu excepția situațiilor în care sunt implicate aspecte legale. Testul are o rată de eroare de 0% atunci când părintele supus evaluării nu este tatăl biologic al copilului și o probabilitate de paternitate de peste 99.99% în cazul unui rezultat pozitiv. Există unele cazuri foarte rare de rezultate fals-negative, cum sunt indivizii cu mozaicism și chimerism. Mozaicismul presupune prezența a 2 populații celulare cu genotip diferit la același individ care s-a dezvoltat dintr-o singur ovul fertilizat; mozaicismul poate apărea ca rezultat al unei mutații în timpul dezvoltării embrionare care afectează doar anumite tipuri celulare. Chimerismul definește prezența a 2 populații celulare distince genetic care au originea în zigoți diferiți (produsul de concepție se formează din 2 ovule fertilizate sau din fuzionarea precoce a 2 embrioni); deși este tipic pentru animale, chimerismul este rareori descoperit la oameni.