Deficitul de cardiomiocite st? la baza majoritatea cazurilor de insuficien?? cardiac?, sickness ceea ce i-a determinat pe cercet?tori s? caute alternative la terapia medicamentoas?.
Repopularea cordului cu celule musculare noi este una dintre direcțiile care au fost testate în tratamentul insuficienței cardiace: majoritatea tentativelor au constat în transplant de celule stem, însă succesul a fost modest până în prezent. O nouă strategie terapeutică este remuscularizare este reprogramarea fibroblaștilor în cardiomiocite.
Un studiu apărut în NEJM raportează că expresia unor anumiți factori de transcripție în fibroblast poate duce la diferențierea acestuia în fenotip de cardiomiocit. Celulele reprogramate au exprimat în proporție variabilă anumite caracteristici de cardiomiocit, doar 1% având contracție spontană și alte proprietăți funcționale de celulă musculară cardiacă.
Reprogramarea celulară a fost descoperită în 1987, când s-a constatat că expresia genei pentru mușchi scheletal MYOD1 în mai multe tipuri celulare poate induce transformarea acestora în celule musculare striate; astfel, s-a reușit diferențierea fibroblaștilor în mioblaști (Davis et. al). Această descoperire a alimentat ipoteza că activarea anumitor factori de transcripție cu rol de șablon (numiți factori de transcripție master) poate induce diferențierea celulelor specializate. Din păcate majoritatea factorilor de transcripție s-au dovedit a controla expresia doar a unui subgrup de gene neceare pentru diferențierea diferitelor tipuri celulare, și cercetarea nu a putut identifica niciun alt factor de transcripție cu o potență echivalentă cu cea a MYOD1. Interesul pentru reprogramare celulară a revenit în 2006, când cercetătorii japonezi au reușit să diferențieze fibroblaști în celule stem pluripotente induse (Takahashi et. al).
Reprogramarea fibroblaștilor pentru a se diferenția în cardiomiocite are un potențial mare pentru tratamentul insuficienței cardiace. Astfel, fibroblastele de la o biopsie de piele ar putea fi folosite pentru a repara un cord afectat de insuficiență cardiacă. O altă direcție entuziastă de cercetare este reprogramarea in situ a fibroblastelor din cicatricea post-infarct în vederea remuscularizării, ceea ce deja s-a reușit pe modele animale (Murry et al.). Întrebările la care cercetătorii trebuie să răspundă în perioada următoare sunt legate de integrarea noilor celule în masa de miocard și funcționarea sincronă a acestora cu celelalte cardiomiocite și de durata de timp cât cardiomiocitele induse își păstrează fenotipul.