Infecţia cu Chlamydia trachomatis

Infec?ia cu Chlamydia trachomatis este una dintre cele mai frecvente BTS (boli cu transmitere sexual?). Bacteria se transmite prin contact sexual vaginal sau oral.

Infecţia este de cele mai multe ori asimptomatică, Chlamydia fiind numită „epidemia silenţioasă”. Cele mai frecvente simptome sunt senzaţia de arsură la urinare şi apariţia unei secreţii anormale vaginale sau peniene. Atât la femei, cât şi la bărbaţi, Chlamydia poate produce şi infecţii ale tractului urinar. La femeie, infecţia localizată la nivelul aparatului reproducător poate evolua cu boală inflamatorie pelvină, care poate produce sterilitate sau probleme în perioada sarcinii. Copiii născuţi din mame infectate pot dezvolta conjunctivite şi pneumonii cu Chlamydia. La bărbaţi, Chlamydia poate afecta epididimul, cu apariţia durerii şi febrei, iar uneori poate evolua cu sterilitate. Infecţia cu Chlamydia se poate trata cu antibiotice. În cazul persoanelor active sexual, riscul de a contacta infecţia cu Chlamydia poate fi redus prin folosirea prezervativului din latex. Medicii recomandă ca femeile active sexual să efectueze anual teste pentru determinarea prezenţei infecţiei cu Chlamydia.

Deşi termenul de Chlamydia se referă la infecţia cu C. trachomatis, există alte două forme ale bacteriei care pot produce infecţii, dar cu alte localizări: Chlamydia pneumoniae care se transmite prin tuse şi strănut şi Chlamydia psittaci, care se poate transmite de la păsări la oameni.

Transmitere

Chlamydia trachomatis se transmite prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată. Persoanele care schimbă des partenerii sexuali şi cele care nu folosesc prezervativul în timpul fiecărui contact sexual prezintă un risc mare de a contacta Chlamydia. Infecţia se poate transmite şi pe cale verticală, de la mamă la făt în timpul naşterii. Chlamydia trachomatis nu se poate transmite prin contactele obişnuite cu persoane infectate sau obiecte contaminate, cum sunt strângerea mâinilor sau folosirea toaletei.

Chlamydia pneumoniae se transmite prin picături Pflugge şi produce faringită, bronşită şi pneumonie. Chlamydia (Chlamydophila) psittaci se transmite prin picături şi aerosoli de la păsări şi produce psitacoză.

Forme ale infecţiei

Chlamydia poate produce infecţii pelvine (este cea mai frecventă cauză a bolii inflamatorii pelvine) dar şi penumonie atipică. Infecţiile pelvice sunt produse de Chlamydia trachomatis, o bacterie ce se transmite prin contacte sexuale vaginale sau anale neprotejate. Infecţia de la nivelul cervixului este de obicei asimptomatică, dar ascensiunea bacteriei poate duce la afectarea endometrului sau chiar a trompelor uterine şi ovarelor, producând boala inflamatorie pelvină (BIP). În afara Chlamydiei, BIP este o complicaţie frecventă a gonoreei. Infecţiile chlamydiene sunt confundate frecvent cu gonoreea deoarece simptomele acestor infecţii sunt similare, uneori coexistând. BIP este o cauză majoră de infertilitate şi sarcini ectopice la femeile de vârstă fertilă.

O anumită tulpină de Chlamydia produce o infecţie atipică numită lymphogranuloma venereum, caracterizată prin inflamaţia şi mărirea în volum a ganglionilor din regiunea inghinală. Chlamydia poate produce şi proctită (inflamaţia rectului) sau conjunctivită. La nou-născuţi, infecţia se poate localiza la nivelul ochilor (conjunctivită), urechilor, organelor genitale şi plămânilor (sindromul pneumonic afebril). La un nou-născut cu conjunctivită chlamydiană, dacă tratamentul nu se administrează prompt, pot apărea afectări ireversibile ale vederii până la orbire.

Celelalte specii de Chlamydia, C. pneumoniae şi C. psittaci produc pneumonie atipică şi pneumonită, iar unele infecţii cu Chlamydia se pot localiza şi la nivel nazofaringian..

Patogenie

Chlamydia trachomatis este un microorganism obligatoriu intracelular care se transmite prin contacte sexuale neprotejate sau pe cale verticală în timpul naşterii vaginale. Chlamydia infectează celulele epiteliale columnare, ceea ce face ca femeile tinere să fie la mare risc de infecţie deoarece joncţiunea scuamocolumnară este prezentă la nivelul ectocervixului în adolescenţă. Perioada de incubaţie a infecţiei este cuprinsă între 1 şi 5 săptămâni.

Semne şi simptome

Simptomele de la debutul infecţiei sunt de obicei minore, apărând la 1-3 săptămâni de la expunere. Studiile epidemiologice au demonstrat că 10-20% dintre femeile tinere active sexuale sunt purtătoare de Chlamydia, în 75% din cazuri infecţia fiind asimptomatică. Infecţia este rar diagnosticată până la apariţia complicaţiilor. La femei, simptomele localizării infecţiei la nivelul cervixului, uretrei sau anusului includ: sângerări vaginale intermitente, secreţii vaginale, dureri  sau senzaţie de arsură la micţiune, dispareunie (dureri în timpul contactului sexual) sau disconfort abdominal. La bărbaţi, Chlamydia produce aproximativ 40% dintre uretritele nongonococice. Cea mai frecventă manifestare a uretritei nongonococice este apariţia unei secreţii uretrale mucoase sau purulente urât mirositoare. Unii bărbaţi pot experimenta şi dureri la micţiune. Apariţia febrei, durerii şi inflamaţiei la nivelul scrotului poate sugera o epididimită. Chlamydia poate afecta şi prostata, cu apariţia disuriei (durere la micţiune), polakiuriei (micţiuni dese), durerilor abdominale şi inghinale, ejaculării dureroase. Proctita chlamydiană constă în localizarea infecţiei la nivelul anusului şi rectului. Apare de obicei la homosexuali, iar simptomele includ dureri rectale, scurgeri anale, constipaţie şi senzaţie defecaţie imperioasă.

Nou-născuţii expuşi la Chlamydia trachomatis în timpul naşterii naturale pot dezvolta infecţii oculare sau pneumonie. Simptomele conjunctivitei („pink eye”) includ inflamaţia conjunctivei şi apariţia unei secreţii conjunctivale, apărute în primele 10 zile de viaţă. Manifestările pneumoniei (tuse, sindrom de condensare) apar în primele 3-6 săptămâni de viaţă şi se agravează pe parcurs.

Complicaţii

Femeile infectate cu Chlamydia au un risc de 5 ori mai mare de a contacta virsul HIV spre deosebire de femeile neinfectate. Netratată, infecţia cu Chlamydia poate evolua cu complicaţii severe. La femeie, infecţia se poate răspândi la toate organele pelvine (uter, trompe uterine şi ovare), cu apariţia bolii inflamatorii pelvine, sindromului Fitz-Hugh-Curtis (perihepatită în contextul BIP) şi abceselor tubo-ovariene. Chlamydia poate produce afectări ireversibile ale organelor reproducătoare feminine cu infertilitate, dureri pelvine cronice şi creşterea riscului de sarcină extrauterină. Femeile însărcinate prezintă un risc mare de avort spontan şi naştere prematură. La bărbaţi, infecţia poate cuprinde testiculele, conducând ulterior la sterilitate.

Diagnostic

Diagnosticul infecţiei cu Chlamydia se stabileşte de obicei clinic şi prin excludere. La femei, în timpul examenului ginecologic se recoltează probe de la nivel cervical şi uretral. La bărbaţi proba se recoltează din secreţia uretrală. Culturile negative şi screeningurile nu exclud complet prezenţa infecţiei. La persoanele care au avut contacte sexuale neprotejate cu parteneri infectaţi cu Chlamydia sau cu gonoree, tratamentul trebuie iniţiat imediat după recoltarea probelor pentru culturi. În prezent există şi teste diagnostice din urină foarte sensibile, care nu necesită examinare pelvină.

Tratament

Pentru infecţia cu Chlamydia există tratamente sigure, eficiente şi necostisitoare. Antibioticele recomandate sunt doxiciclina, azitromicina, ofloxacina şi eritromicina, ce pot fi administrate pe cale orală. În cazul persoanelor la risc, tratamentul antibiotic este administrat în scopul eradicării chlamydiei şi gonoreei, deoarece bacteriile coexistă frecvent. În 95% din cazuri, o cură de antibiotice este suficientă pentru tratarea infecţiei cu Chlamydia. În lipsa tratamentului, unele femei dezvoltă BIP, iar la bărbaţi poate apărea sindrom Reiter (artrită reactivă). Este obligatorie tratarea partenerilor sexuali, pentru a preveni diseminarea infecţiei sau reinfectarea.

Înaintea începerii tratamentului antibiotic trebuie informat medicul în legătură cu eventualele alergii la antibiotice sau, în cazul femeilor, dacă există probabilitatea să fie însărcinate. Tratamentul antibiotic trebuie administrat complet, cu evitarea contactelor sexuale (atât a pacienţilor cât şi a partenerilor acestora) până la terminarea curei antibiotice. În cazul apariţiei febrei sau durerilor abdominale în timpul antibioterapiei, medicul trebuie anunţat imediat.

În cazul infecţiei cu Chlamydia organismul nu capătă imunitate la bacterie, de aceea reinfectarea este oricând posibilă. După 3 luni de la efectuarea completă a tratamentului antibiotic se recomandă repetarea testării pentru Chlamydia, deoarece până la 20% dintre femeile tinere sunt reexpuse la Chlamydia şi necesită repetarea tratamentului. Cea mai frecventă cauză de reexpunere este lipsa tratării adecvate a partenerului sexual.

Prevenţie

În scopul stopării transmiterii infecţiei şi scăderii apariţiei complicaţiilor ca BIP, toate persoanele active sexual trebuie testate anual pentru Chlamydia. Pentru prevenirea contactării infecţiei se recomandă folosirea corectă (împiedicarea chiar şi a contactului tegumentar) a prezervativelor masculine din latex în timpul fiecărui contact sexual vaginal sau anal. Prezervativul feminin, confecţionat din poliuretan este considerat de asemenea eficient împotriva bolilor cu transmitere sexuală. Deşi pilulele contraceptive nu oferă protecţie împotriva BTS, ele asigură oarecare protecţie împotriva BIP deoarece creşte consistenţa mucusului cervical, îngreunând avansarea bacteriilor spre tractul genital superior. Folosirea spermicidelor poate produce iritaţii genitale şi creşte riscul de dobândire a unei boli cu transmitere sexuală. Prevenirea transmiterii infecţiei se face şi prin limitarea contactelor sexuale la un singur partener neinfectat. Femeile trebuie să evite duşurile sau irigaţiile intravaginale, deoarece acestea scad numărul bacteriilor comensale din vagin, distrugând flora vaginală şi cresc riscul de infecţii.

Persoanele diagnosticate cu Chlamydia trebuie să-şi informeze partenerii sexuali cât de repede posibil pentru ca aceştia să fie la rândul lor testaţi şi trataţi, pentru a preveni complicaţiile şi a evita infectarea altor persoane.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii