Chisturile ovariene

Ovarele sunt organele reproducătoare pereche ale femeii. Ele sintetizează hormoni (estrogeni şi progesteron) şi eliberează lunar câte un ovul, prin procesul fiziologic numit ovulaţie. Chisturile ovariene au aspect sacular şi sunt pline cu lichid, fiind relativ frecvente în perioada reproductivă din viaţa unei femei.

Majoritatea chisturilor ovariene sunt inofensive şi regresează în lipsa oricărui tratament. Uneori chisturile ovariene pot fi precursoarele unui proces malign. Când chisturile sunt dureroase, persistente şi de mari dimensiuni poate fi necesară intervenţia chirurgicală, în cadrul căreia se îndepărtează şi ovarul de aceeaşi parte cu chistul. Datorită utilizării largi a ecografiei în ultima perioadă, chisturile ovariene au început să fie frecvent descoperite. Durerea abdominală la o femeie pune probleme de diagnostic diferenţial în urgenţă. Spectrul afecţiunilor ginecologice este larg, cu grade diferite de severitate, de la chisturi beningne autolimitante la sarcină ectopică ruptă.

Tipuri de chisturi ovariene

Există mai multe tipuri de chisturi ovariene. Cel mai frecvent îl reprezintă chisturile funcţionale, apărute în perioada ovulaţiei. Chisturile funcţionale se formează fie când nu s-a produs eliberarea ovocitului, fie când după eliberarea acestuia foliculul nu s-a dezintegrat. Chisturile funcţionale se micşorează în dimensiuni şi dispar în decurs de 2-3 cicluri menstruale, fără a fi necesar un tratament. Deaorece aceste chisturi se formează la ovulaţie, apariţia lor post-menopauză este o raritate. Chisturile funcţionale sunt de mai multe tipuri: chisturi ovariene foliculare (cele mai frecvente), chisturi luteale (chisturi de corp galben, chisturi luteale tecale). Chisturile luteale tecale sunt asociate cu situaţiile de stimulare ovariană excesivă, cum sunt sarcina (gemelară, în special), diabetul şi placenta de mari dimensiuni.

Chisturile dermoide sunt chisturi ovariene derivate din celule germinative şi pline cu o varietate de ţesuturi, inclusiv tegument, fire de păr sau ţesut dentar.

Chisturile endometriozice, cunoscute şi sub denumirea de chisturi ciocolatii sau endometrioame sunt o manifestare a endometriozei, o afecţiune în care ţesutul endometrial ce căptuşeşte cavitatea uterină se dezvoltă ectopic.

Chistuirle andenomatoase se formează din celulele de la suprafaţa ovarelor şi sunt de obicei pline cu lichid.

Sindromul ovarelor polichistice (SOP) reprezintă o afecţiune caracterizată prin prezenţa a numeroase chisuri ovariene, apărute ca urmarea imposiilităţii eliberării ovocitelor din foliculii ovarieni. De cele mai multe ori, SOP se asociază cu infertilitate.

Cauze

În timpul procesului de ovulaţie are loc dezvoltarea unei structuri de formă chistică, numită folicul ovarian. Foliculul ovarian matur se rupe şi eliberează un ovocit, ce poate fi fecundat. După eliberarea ovocitului, foliculul se transformă în corp galben, care involuează ulterior dacă fecundaţia nu s-a produs. În unele cazuri procesul nu se desfăşoară astfel şi apar chisturi ovariene funcţionale. Riscul de apariţie a chisturilor ovariene funcţionale creşte la femeile fumătoare şi la cele cu un IMC (indice de masă corporală) scăzut. De asemenea, chisturile funcţionale au fost asociate şi cu sterilizarea chirurgicală prin ligatura trompelor uterine.

Celelate chisturi ovariene sunt consecinţa dezechilibrelor hormonale. Factorii care cresc riscul apariţiei chisturilor ovariene includ afecţiunile ce cresc stimularea ovariană: boala trofoblastică gestaţională, sarcinile gemelare, stimularea ovariană exogenă. La femeile însărcinate, chisturile ovariene se pot dezvolta în trimestrul al doilea de sarcină, când nivelele de beta hCG ating nivelul maxim. Datorită similitudinilor dintre subunitatea alfa a TSH-ului şi beta hCG, hipotiroidismul se poate asocia cu stimulare ovariană şi apariţia de chisturi ovariene. Efectele traversării transplacentare a gonadotropinelor materne pot determina apariţia de chisturi ovariene la făt şi nou-născut.

Semne și simptome

Chisturile ovariene sunt de obicei asimptomatice, fiind diagnosticate incidental prin ultrasonografie sau la o examinare pelvină de rutină. Majoritatea chisturilor ovariene simptomatice produce o senzaţie de durere sau greutate pelvică vagă, unilaterală. Unele paciente pot experimenta tenesme vezicale sau dispareunie (durere în timpul contactului sexual), cât şi prelungirea intervalului intermenstrual, urmată de menoragie. Chisturile luteinice tecale sunt de obicei bilaterale şi pot evolua cu durere pelvină bilaterală. Ruptura chistului este caracterizată prin apariţia unei dureri pelvine unilaterale, de intensitate mare, instalată brusc. Ruptura chistului se poate produce în cazul unui traumatism, exerciţii fizice intense sau contact sexual. Ruptura chistului evoluează cu semne de iritaţie peritoaneală, apărare musculară, distensie abdominală şi hemoragie autolimitată. Alte manifestări includ tahicardie şi hipotensiune în cadrul hemoragiei datorate rupturii chistului şi hiperpirexie, în cazul  torsiunii ovariene. Examinarea pelvină evidenţiază sensibilitate anexială şi cervicală la mobilizare.

Diagnostic

La toate femeile de vârstă fertilă cu durere abdominală se recomandă efectuarea unui test de sarcină. În afara acestuia, în cazul unei sângerări acute este indicată efectuarea unei hemograme. Pentru excluderea nefrolitiazei sau infecţiilor urinare se va efectua un sumar de urină. În cazul în care se boala inflamatorie pelvină se află printre diagnosticele diferenţiale trebuie efectuate teste de determinare a prezenţei Chlamydia sau N. gonorrhea. Cea mai la îndemână metodă de diagnostic a chisturilor ovariene este ultrasonografia. La femeile la menopauză, se recomandă ca pe lângă efectuarea unei ecografii, în scopul diferenţierii chisturilor ovariene de un neoplasm ovarian, să se efectueze şi detectarea antigenului CA-125. Dimensiunile normale ale unui ovar observat la ecografie sunt: lungime 2,5-5 cm, lăţime 1,5-3 cm, iar grosime 0,6-1,5 cm. În faza foliculară, la nivelul ţesutului ovarian se pot vizualiza şi câţiva foliculi în diferite stadii evolutive. Chisturile ovariene prezintă un perete subţire, au aspect unilocular hipoecoic şi măsoară în diametru 2,5-15 cm. Comparativ cu chisturile foliculare, chisturile luteale prezintă un perete mai gros, mai ecogenic şi mai vascularizat. Lichidul hemoragic din interiorul chistului prezintă un pattern reticular, asemănător pânzelor de păianjen. În cazul în care caracteristicile ultrasonografice nu sunt tipice pentru un chist ovarian se recomandă repetarea ecografiei sau efectuarea altor investigaţii imagistice (CT, RMN).

Tratament

Tratamentul chisturilor ovariene depinde de mărimea şi tipul chistului, vârsta şi starea de sănătate a femeii, dorinţa de a concepe în viitor, simptomatologia asociată. Cu cât chisturile ovariene sunt descoperite mai repede, cu atât tratamentul este mai puţin invaziv. La femeile tinere asimptomatice se temporizează începerea tratamentului 2-3 luni, deoarece unele chsituri regresează de la sine. În majoritatea cazurilor, chisturile ovariene funcţionale dispar fără vreo intervenţie terapeutică. Medicii ginecologi recomandă frecvent tratamente hormonale sau contraceptive orale în scopul diminuării dimensiunilor chistului.

Pentru ameliorarea durerii, tratamentul medicamentos constă în administrarea de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) cum sunt ibuprofenul (200-400 mg PO la 4-6 ore cât persistă simptomele) sau ketorolacul (30-60 mg IM iniţial, apoi 15-30 mg la 6 ore la nevoie, fără a depăşi 5 zile de tatament).

În cazul chisturilor neresponsive la tratamentul hormonal, poate fi necesară intervenţia chirurgicală. Chisturile ovariene apărute post-menopauză necesită de cele mai multe ori rezecţie chirurgicală. Tipul intervenţiei chirurgicale depinde de momentul de diagnostic al chistului şi variază de la simpla îndepărtare a chistului la ooforectomie (îndepărtarea ovarului). În cazuri speciale, poate fi recomandată chiar histerectomia.

Prognostic și complicații

Chisturile ovariene evoluează cu menoragii, creşterea intervalului dintre 2 menstruaţii, dismenoree, disconfort pelvic şi distensie abdominală. Unele chisturi se pot complica cu torsiune de ovar, hemoragie, hemoperitoneu, hipotensiune şi chiar peritonită. Hemoragia la nivelul chistului e mai frecventă la persoanele cu discrazii sangvine (ex. boala von Willebrand) şi la cele sub tratament anticoagulant. Ruptura chistică apare de obicei în cazul chisturilor de corp galben, afectând mai frecvent ovarul drept între zilele 20-26 ale ciclului menstrual.

Prognosticul chisturilor ovariene variază în funcţie de vârsta pacientei. Majoritatea chisturilor foliculare se rezolvă de la sine. La femeile în post-menopauză cu chisturi ovariene există riscul transformării maligne.


Ultimele comentarii

  • cat timp ati folosit tador? eu iau de 5 luni 1 la 2 zile.ce se poate intampla?

    Citește mai mult...

     
  • Pana acum sase luni am avut analizele in limite normale. Acum apare: Gamaglutamiltra ...

    Citește mai mult...

     
  • Am 56 de ani, analizele privind tiroida: TSH _ 1.0923 UL/ML T4 - 5.43 UG/DL ...

    Citește mai mult...

Add comment


Security code
Refresh

The Best United Kingdom Bookmaker Ladbrokes Promo Code website review