Hepatita virală A

Hepatita viral? A este o boal? infecto-contagioas? acut?, case autolimitat?, produs? de virusul hepatitic A. Boala evolueaz? în majoritatea cazurilor c?tre vindecare complet?. Spre deosebire de hepatitele virale cu virus B sau C, hepatita A nu cronicizeaz?.

Sursa de infecţie este reprezentată de bolnavi şi de purtătorii asimptomatici.

Virusul hepatitic A (VHA)

VHA este un enterovirus (72) cu genom ARN, neanvelopat, ce face parte din familia Picornaviridae (Heparnavirus). Este rezistent la căldură (1 oră la 60 grade Celsius), dezinfectante, amestec de alcool-eter şi pH acid. Poate supravieţui zile şi chiar luni în apa contaminată. Este distrus prin fierbere la peste 85 grade Celsius timp de minim 3 minute şi prin clorinare intensă. Virusul pătrunde în organism pe cale digestivă. El ajunge la nivelul ficatului unde se replică activ şi se excretă prin bilă şi scaun. Perioada de incubaţie până la apariţia simptomatologiei este de 2-6 săptămâni. VHA poate supravieţui în mediul înconjurător, în condiţii normale, până la câteva luni.

Hepatita A

Este o boală cu transmitere enterică manifestată prin fenoneme infecţioase, digestive şi hepatice: stare generală alterată, greaţă, anorexie, febră, icter. La copil sunt frecvente formele uşoare (anicterice), iar la adult 0,1% din cazuri sunt forme fulminante.

Hepatita A este o boală cu evoluţie endemică-sporadică, pe fondul căreia apar vârfuri epidemice. Epidemiile pot fi de contact (în colectivităţi), hidrice sau alimentare.

Boala evoluează, în majoritatea cazurilor, ca o infecţie virală autolimitată, cu vindecare completă şi cu dobândirea unei imunităţii specifice pentru toată viaţa. Prognosticul este rezervat la persoanele cu hipo/agammaglobulinemie care nu pot sintetiza titrui suficiente de IgM anti-VHA şi nu pot limita infecţia; la aceştia apare insuficienţă hepatică şi deces.

Persoanele care au fost infectate cu VHA în trecut dezvoltă anticorpi protectori pentru toată viaţa şi nu vor mai face infecţia.

Căi de transmitere a VHA

Sursa de infecţie este reprezentată de bolnavii şi purtătorii asimptomatici în fecalele cărora este excretat virusul. Transmiterea virusului se face pe cale fecal-orală: contaminare directă prin contact direct cu bolnavul (mâini nespalate) sau contaminare indirectă prin contact cu alimente sau apă infectate. Rareori, VHA se poate transmite prin sânge sau contact sexual.

Perioada de incubaţie variază între 2-6 săptămâni, în medie 30 zile. Perioada de contagiozitate este de 2 săptămâni înainte şi 1 săptămână după debutul bolii (copiii sunt contagioşi perioade mai lungi de timp decât adulţii, ei putând răspândi virusul până la 10 săptămâni de la debutul clinic al bolii).

Cele mai frecvente căi de transmitere a infecţiei cu VHA sunt:

  • consumul de alimente sau apă contaminate
  • nespălarea mâinilor după utilizarea toaletei şi înainte de mese
  • utilizarea în comun cu o persoană infectată a tacâmurilor sau paharelor la masă
  • contactul sexual neprotejat

Grupurile cu risc crescut de a contacta VHA sunt:

  • colectivităţile de copii (creşe, grădiniţe)
  • turişti care călătoresc în ţări cu prevalenţă ridicată a hepatitei A
  • persoanele cu parteneri sexuali multipli care nu se protejează (inclusiv sex oral şi anal)
  • adulţi care trăiesc în condiţii igienico-sanitare precare

Transmiterea VHA este favorizată în colectivităţile aglomerate, de condiţiile igienice reduse şi de apariţia unor calamităţi naturale (inundaţii, cutremure), când apa potabilă se poate contamina.

Manifestări clinice: semne și simptome

VHA are o perioadă de incubaţie de 15-45 zile (în medie 25-30 zile). Iniţial apar simptome nespecifice care mimează un tablou gripal sau o gastroenterită acută (faza preicterică) – astenie, apatie, anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, febră, cefalee, erupţii cutanate, diaree. Manifestările generale de tip infecţios şi tulburările digestive se ameliorează odată cu debutul fazei icterice. La 1-2 săptămâni de la debutul simptomatologiei apare şi icterul (colorarea în galben a tegumentelor şi mucoaselor), însoţit de urini hipercrome (închise la culoare) şi scaune acolice (decolorate); în aceste 2 săptămâni pacientul este foarte contagios (încărcătura virală scade după instalarea icterului). Perioada de contagiozitate la copii este mai mare decât la adulţi, putând fi de până la 10 săptămâni. Faza icterică durează 2-4 săptămâni. Faza de convalescenţă durează câteva săptămâni sau luni şi este marcată de astenie. În majoritatea cazurilor, boala evoluează către vindecare completă. Spre deosebire de virusurile hepatitice B şi C, VHA nu cronicizează. Copiii mici fac frecvent forme asimptomatice sau paucisimptomatice (la copiii sub 6 ani, 70% dintre infecţii sunt asimptomatice), adolescenţii prezintă tabloul clasic de hepatită A, iar adulţii peste 40 ani pot face forme grave de boală.

Diagnostic

Diagnosticul cuprinde atât elemente clinice, cât şi paraclinice. Debutul pseudogripal sau dispeptic pun probleme de diagnostic diferenţial. În formele abortive, infecţia cu VHA se poate la perioada prodromală.

Examenul obiectiv în faza preicterică poate decela hepatomegalie (consistenţă elastică, margine inferioară rotunjită, suprafaţă netedă, sensibil la palpare datorită distensiei capsulei Glisson), splenomegalie, adenomegalie. La 1-2 săptămâni de la debutul simptomatologiei apare icterul, care poate fi şi motivul de prezentare la medic. Intensitatea şi durata icterului pot constitui indicatori ai severităţii bolii (în formele uşoare icterul poate fi absent sau discret, iar în formele severe icterul este foarte accentuat).

Paraclinic, pacientul prezintă citoliză hepatică (GOT, GPT crescute de câteva ori), inversarea raportului albumină/globuline, creşterea moderată bilirubinei serice (în formele colestatice pot apărea creşteri de până la 20-25 mg/dl), alterarea probelor de coagulare (în formele severe). Diagnosticul serologic al infecţiei cu VHA se face prin detectarea anticorpilor IgM anti-VHA. Diagnosticul virusologic nu este utilizat în practica medicală deoarece excreţia virusului în scaun poate fi detectată doar în perioada preicterică, pe când majoritatea pacienţilor se prezintă la medic în faza icterică.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru hepatita A. Managmentul infecţiei acute cu VHA cuprinde repausul la pat, hidratare crescută (în special la pacienţii cu tulburări digestive de tipul vărsături, diaree), administrarea de hepatoprotectoare, vitamine şi tratament simptomatic (ex.antiemetic). Este total prohibit consumul de alcool sau alte hepatotoxice (ciuperci).

Prevenirea infecției cu VHA

Cea mai bună metodă de profilaxie a hepatitei A este vaccinarea, care asigură imunitatea împotriva VHA la 99% dintre persoane. Injectarea de imunoglobuline anti-VHA asigură o protecţie temporară şi se face la persoanele cu risc mare de expunere sau în termen de 2 săptămâni de la expunere.

O metodă simplă de profilaxie care ţine de fiecare individ în parte este menţinerea unei igiene personale şi alimentare riguroase.

Add comment


Security code
Refresh