Glanda tiroidă

Tiroida este o gland? unic?, shop cu func?ie endocrin?, see situat? în partea infrahiodian? a regiunii cervicale anterioare. Este situat? într-o dedublare a fasciei cervicale profunde. Greutate: 25-30g la adult. Dimensiuni: lungime – 4 cm, lăţime – 2 cm, grosime – 3 cm.

Este alcătuită din 2 lobi conectaţi printr-un istm. La circa 30% din populaţie este prezent şi un al 3-lea lob, lobul piramidal Lalouette, situat spre lobul stâng şi care este o reminiscenţă a ductului tireoglos.

Prezintă la exterior o capsulă fină, fibroasă, care trimite septuri la interiorul glandei, dar care însă o compartimentează incomplet, în lobuli.

Raporturi schemă

  • Lateral: cu arterele carotide comune, nervii vagi şi muşchii sterocleidomastoidieni
  • Posterior: cu traheea
  • Posterolateral: glandele paratiroide (4)

Vascularizaţie arterială:

  • Artere tiroidiene superioare – ramuri din ACE, dau la polul superior al fiecărui lob câte o ramură anterioară şi una posterioară
  • Artere tiroidiene inferioare – ramuri din trunchiul tireocervical al arterelor subclavii
  • Artera tiroidiană ima – ramură cu originea în arcul aortic

Drenaj venos:

  • Vene tiroidiene superioare şi cele medii – drenează în VJI
  • Vene tiroidiene inferioare – drenează în vena brahiocefalică

Drenaj limfatic: către ganglionii jugulari interni

Inervaţie: fibre simpatice din ganglionii simpatici cervicali + fibre parasimpatice din vag prin nervii laringei recurenţi (raport important în chirurgia tiroidei deoarece lezarea acestui nerv poate duce la tulburări de fonaţie prin paralizia corzii vocale).

Embriologie

Cele 2 populaţii celulare care intră în alcătuirea tiroidei au origine embriologică diferită: celulele foliculare provin din endoderm, iar celulele parafoliculare au origine neuroectodermală, provenind din crestele neurale.

Originea glandei tiroide se află într-un mugure median (primordiu tiroidian median) format din celule endodermale de la nivelul faringelui primitiv. Mugurele migrează caudal anterior de trahee şi se va uni cu structuri din corpii ultimobranhiali (invadaţi anterior de celule din crestele neurale). Din primordiul median vor lua naştere celulele foliculare, iar din structurile aparţinând corpilor ultimobranhiali, celulele parafoliculare. În cursul migrării rămâne o legătură între epiteliul de origine şi tiroidă = canal tireoglos, a cărui persistenţă poate duce la apariţia unor chisturi de duct tireoglos sau tiroide ectopice (tiroide sublinguale).

Histologie

Tiroida este organizată în lobi şi lobuli, iar unitatea morfofuncţională este foliculul tiroidian. Foliculii tiroidieni au formă sferică şi sunt alcătuiţi din celule epiteliale cubice (tireocite) aşezate în monostrat pe o membrană bazală şi care delimitează central o substanţă omogenă, gelatinoasă şi transparentă = coloid. Foliculii sunt separaţi între ei prin ţesut conjunctiv interfolicular. Coloidul conţine o glicoproteină cu moleculă mare (140 KDa) – tireoglobulină (TG); fiecare moleculă conţine circa 140 resturi de tirozină.

Pe lângă tireocite, în folicul se pot evidenţia şi celule parafoliculare (celule C, aparţin sistemului APUD), ce secretă calcitonină (hormon peptidic cu 32 aminoacizi ce reglează metabolismul fosfocalcic).

Forma celulelor epiteliale care delimitează coloidul este expresia statusului tiroidian al pacientului: eutiroidieni – celule cubice, hipertiroidieni – celule înalte, cilindrice, coloid redus, hipotiroidieni – celule epiteliate turtite, pavimentoase, coloid în cantitate mare.

Tireocitele sunt celule specializate pentru sinteză proteică, au citoplasma bazofilă, vezicule în citoplasma apicală şi nucleu cu nucleol proeminent. Celulele parafoliculare aparţin sistemului neuroendocrin difuz, sunt de dimensiuni mai mari, deseori apar izolat şi au citoplasma clară (de unde şi denumirea de celule C) şi nucleu eucromatic. Celulele C secretă pe lângă calcitonină şi serotonină şi somatostatină.

Fiziologie

Sinteza, transportul şi excreţia hormonilor tiroidieni - schemă

Hormonii tiroidieni sunt reprezentaţi de 3,5,3’ triiodotironina (T3) şi 3,5,3’,5’ tetraiodotironina  (tiroxină, T4).

Sinteza lor porneşte de la captarea aminoacizilor şi monozaharidelor din capilarele fenestrate situate în ţesutul conjunctiv interfolicular. Aceştia sunt ansamblaţi la nivelul reticulului endoplasmic rugos (RER), rezultând tireoglobulina (TG). Tot la nivelul RER începe glicozilarea TG (prin adăugarea de manoză) şi este continuată la nivelul aparatului Golgi (prin adăugarea de galactoză). La polul apical al tireocitului se formează vezicule golgiene cu TG care sunt exocitate şi se adaugă la coloidul deja existent.

În paralel are loc captarea iodului la polul bazal al tireocitului. Transportul acestuia prin membrana plasmatică bazală se face printr-un proces activ, consumator de ATP, împotriva gradientului de concentraţie – o pompă bazată pe simport Na+/I-, care este activată de TSH. Iodul este transportat către membrana plasmatică apicală şi este oxidat sub acţiunea tireoperoxidazei la I2, după care traversează membrana plasmatică apicală cu ajutorul unui transportor = pendrină. Ajunge în coloid, unde are loc iodarea resturilor de tirozină din TG sub acţiunea tireoperoxidazei şi rezultă monoiodtirozina (MIT) şi diiodtirozina (DIT). Cuplarea a 2 molecule de DIT formează T4, iar cuplarea a câte o moleculă de MIT cu DIT formează T3 (3,5,3’ triiodotironina) sau rT3 (3,3’,5’ triiodotironina). Click aici pentru o schemă a structurii biochimice a hormonilor tiroidieni.

Picătura de coloid ce conţine T3 şi T4 este endocitată, iar la nivel lizozomal, sub acţiunea enzimelor litice se eliberează hormonii tiroidieni care sunt eliberaţi ulterior în circulaţie.

Biosinteza hormonilor tiroidieni necesită 100-500 μg I/zi. Necesarul de iod poate fi procurat din lapte, ouă, peşte. Raportul iod tiroidian/iod plasmatic=50/1. Tiroida este locul unde se concentrează iodul în organism.

Hormonii tiroidieni acţionează pe receptori nucleari şi induc sinteză proteică. Intervenţia TSH în sinteza hormonilor tiroidieni se face prin intermediul unor receptori specifici, iar mecanismul de acţiune este AMPc dependent.

În plasmă, există circa 7% T3 şi 93% T4 (T3 este forma ce mai activă biologic, rT3 este inactiv). Ei circulă sub formă liberă (circa 0,05%) – acesta este fracţiunea activă biologic şi legaţi de proteine plasmatice (99,95%). Transportul în plasmă se face legat de TBG (thyroid hormone binding globuline), THPA (thyroid hormone binding prealbumine) şi albumine. În periferie, T4 este convertit la T3.

După exercitarea efectului, hormonii tiroidieni sunt deioduraţi şi apoi glucoronoconjugaţi şi excretaţi prin bilă şi renal.

Reglarea secreţiei - schemă

Reglarea secreţiei se face la mai multe nivele:

  • Axul hipotalamohipofizar – se realizează 2 bucle de feedback: una lungă, între concentraţia sangvină a hormonilor tiroidieni şi eliberarea de TRH din hipotalamus şi una scurtă,  între concentraţia sangvină a hormonilor tiroidieni şi eliberarea de TSH din adenohipofiză.
  • Factori corticali precum stressul sau subcorticali precum febra pot stimula neuronii parvicelulari din aria hipofiziotropă şi prin eliberarea de TSH creşte sinteza hormonilor tiroidieni; sau pot stimula neuroni dopaminergici care sunt în conexiune cu neuronii hipofizari, având acelaşi efect
  • Sistemul nervos simpatic stimulează tiroida să producă hormoni tiroidieni. Sistemul nervos parasimpatic o inhibă.

Efectele hormonilor tiroidieni:

Cresc activitatea metabolică şi procesele oxidative, stimulează creşterea şi diferenţierea.

  • Rol în creştere, atât direct cât şi prin stimularea hormonului de creştere şi a somatomedinelor; disfuncţia tiroidiană duce la anomalii în procesul de creştere în special prin afectarea creşterii osoase.
  • Rol în dezvoltarea SNC: stimulează neurogeneza şi mielinizarea.
  • Potenţează activitatea catecolaminelor, stimulează activitatea sistemului nervos vegetativ simpatic, creşte tonusul cortical
  • Efecte metabolice
    • Metabolismul proteic: creşte în special catabolismul proteic, dar stimulează şi faza anabolică.
    • Metabolismul lipidic: creşte lipoliza ducând la creşterea nivelelor plasmatice de acizi graşi liberi, scade trigliceridemia şi colesterolemia.
    • Metabolismul glucidic: efect hiperglicemiant prin creşterea gluconeogenezei şi a glicolizei şi prin creşterea absorbţiei intestinale de glucoză
    • Metabolismul energetic: stimulează procesele oxidative, creşte disponibilul de ATP, stimulează termogeneza (în hipotiroidism apare intoleranţă la frig), creşte rata metabolismului bazal
  • Efecte sistemice: asupra aparatului cardiovascular – stimulează funcţiile cordului, creşte debitul cardiac, creşte frecvenţa cardiacă, creşte necesarul de oxigen al miocardului, potenţează acţiunea catecolaminelor, asupra tractului gastrointestinal – stimulează secreţiile digestive şi peristaltica, asupra aparatului respirator – creşte frecvenţa respiratorie
  • Efect trofic şi tonic pe musculatura striată scheletică
  • Stimulează funcţia sexuală
  • Interacţiuni cu alţi hormoni: potenţează catecolaminele, creşte secreţia de insulină ca răspuns la efectul hiperglicemiant al hormonilor tiroidieni, creşte PTH ca răspuns la creşterea osteogenezei, creşte concentraţia de cortizol; de asemenea există o relaţie de stimulare reciprocă a secreţiei între hormonii tiroidieni şi STH.

Investigaţii pentru funcţia tiroidiană

  • Analize sangvine:
    • TSH, normal: 0,15-4,2 μU/ml
    • T4, normal: 55-155 nmoli/l
    • T3, normal: 1,2-3,1 nmoli/l
    • Free T3 (fracţiunea liberă a T3), normal: 3,4-7,1 pmoli/l
    • Free T4 (fracţiunea liberă a T4), normal: 12-28 pmoli/l
  • Citologie prin aspiraţie cu ac fin
  • Măsurarea metabolismului bazal, normal între (–10) –  (+15)%
  • Scintigrafie (radioiodocaptare)
  • Ecografie tiroidiană
  • Dozare Ac anti receptor TSH şi Ac anti tireoperoxidază

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii