Sughițul

Sughi?ul este un zgomot laringian cauzat de închiderea epiglotei în timpul inspirului, advice datorit? contrac?iei repetitive a diafragmului (ca urmare a irita?iei nervului frenic).

Oprirea bruscă a fluxului de aer duce la apariția zgomotului “hic”. Dincolo de sughițul benign, tranzitor, pe care l-am experimentat fiecare dintre noi, acest simptom poate ascunde afecțiuni variate. În cazul în care sughițul persistă pentru mai mult de 48 ore sau apare foarte frecvent se recomandă efectuarea unui consult medical. Atacurile prelungite de sughiț trebuie privite ca un fenomen serios și sunt adesea o dilemă diagnostică.

Sughițul este un act reflex care este declanșat de stimuli nervoși de la nivelul viscerelor (diafragm, stomac, pleură, peritoneu), condus prin intermediul nervului frenic sau vag și efectuat motor prin contracția diafragmei și a glotei.

Sughițul apare cu aceeași incidență la bărbați și femei, însă formele persistente și incoercibile sunt mai frecvente la sexul masculin (82% cazuri). Deși frecvența apariției sughițului scade odată cu înaintarea în vârstă, formele persistente apar mai des la adulți. Femeile au mai frecvent episoade de sughiț în timpul tinereții.

Mecanism

Sughițul apare prin implicarea unilaterală rareori bilaterală a hemidiafragmului (cel stâng este afectat în 80% cazuri). Frecvența contracțiilor spastice ale diafragmului este de 4-60/minut. În mod uzual, există fie sub 4 sughițuri/minut, fie peste 30/minut. Frecvența este relativ constantă pentru fiecare persoană și variază invers proporțional cu concentrația arterială a PCO2. Sughițul este mai frecvent seara și poate dura de la câteva minute la câteva ore. La femeile fertile, sughițul apare mai frecvent în prima jumătate a ciclului menstrual, în special în zilele premergătoare menstrei, și este rar în timpul sarcinii.

Reflexul de sughiț constă în: aferență (nervul frenic, nervul vag, lanțul simpatic T6-T12), centrul sughițului (măduva cervicală C3-C5, prezintă conexiuni cu centrul respirator, nucleii nervului frenic, formațiunea reticulară medulară și hipotalamus) și eferență (nervul frenic C3-C5, mușchii scaleni anteriori C5-C7, intercostalii externi T1-T11, glota inervată de nervul laringeu recurent, scăderea tonusului contractil esofagian).

Cauze ale sughițului

  • iritație a nervului frenic și diafragmei (infarct miocardic, pericardită, hernie hiatală, abces subfrenic)
  • iritație a nervului vag (ramuri meningeale – meningită, glaucom, ramuri auriculare – corpi străini, ramuri faringiene – faringită, nervul laringeu recurent – laringită, gușă, formațiuni cervicale, raumuri toracice – infecții, tumori, esofagită, infarct miocardic, astm, traumatisme, anevrism aortă toracică, ramuri abdominale – tumori, distensie gastrică, anevrism de aortă abdominală, infecții, organomegalie, boli inflamatorii intestinale)
  • afecțiuni neurologice (malformații congenitale, tumori, scleroză multiplă, boala Parinson, leziuni vasculare, infecții – meningită, encefalită, traumatisme)
  • afecțiuni ORL (otite medii, faringită, laringită)
  • tulburări metabolice și elecrolitice (alcoolism, diabet zaharat, gută, hiponatremie, hipokalemie, hipocalcemie, hiperglicemie, uremie, hipocapnie, febră, boala Addison)
  • boli digestive (distensie gastrică cu aer, alimente sau alcool, modificarea bruscă a temperaturii sau mediului gastric, ulcer gastroduodenal, colecistită, colită)
  • psihogen (isterie, emoții, teamă, tulburări de personalitate)
  • consumul de alcool și tutun
  • medicamente (benzodiazepine, barbiturice cu durată scurtă de acțiune, dexametazonă, alfa-metildopa)
  • proceduri medicale (hiperexensia capului, manipularea diafragmului sau stomacului în timpul intervențiilor chirurgicale, laparotomie, toracotomie, craniotomie)
  • idiopatic

Semne și simptome clinice

Episoadele scurte și autolimitate de sughiț nu necesită investigații suplimentare. În contrast, episoadele de sughiț persisent și incoercibil sunt asociate cu o suferință organică și necesită investigare anamnestico-clinică și paraclinică.

Iată câteva indicii clinice:

  • sughițul care se calmează odată cu somnul și este corelat cu o situație stresantă este de cauză psihogenă
  • sincopa indusă de aritmii și refluxul gastroesofagian pot fi atât cauză cât și efect al sughițului
  • scăderea ponderală, insomnia și stressul psihoemoțional pot complica episoadele prelungite
  • ingestia acută sau cronică de alcool poate declanșa un episod de sughiț

Examenul clinic trebuie să evalueze prezența unor eventuale cauze ale unor semne care să contribuie la conturarea unui sindrom: glaucom, corp străin în căile respiratorii, faringită, laringită, gușă, leziuni compresive la nivel cervical, disfonie, tumori toracice, pneumonie, astm bronșic, aritmii, infarct miocardic, pericardită, anizosfigmie (anevrism de aortă toracică), atonie gastrică, organomegalie, abces subfrenic, colecistită, apendicită, anevrism de aortă abdominală (AAA), pancreatită, peritonită, leziuni rectale, leziuni focale neurologice, scleroză multiplă, redoare de ceafă sau alte semne meningeale.

Investigații

80% dintre formele de sughiț persistent și incoercibil au o cauză organică, iar restul de 20% sunt considerate de origine psihogenă.

Investigațiile necesare pentru depistarea cauzei sughițului persistent sunt:

  • analize de sânge: hemoleucogramă, ionogramă, teste de funcționalitate renală și hepatică, amilază, lipază, sumar de urină, examen de spută și examen LCR
  • explorări imagistice și funcționale: radiografie toracică, fluoroscopie a mișcărilor diafragmatice, CT cranian, toracic și abdominal, IRM, electrocardiogramă
  • proceduri diagnostice: studii de conducere nervoasă, endoscopie, bronhoscopie

Tratament

Pentru oprirea unui episod de sughiț se recomandă următoarele remedii:

  • beți rapid un pahar cu apă rece
  • consumați o băutură carbogazoasă și încercați să râgâiți apoi
  • inspirați brusc și apoi țineți respirația
  • efectuați inspirații profunde repetate
  • consumați o bomboană, un cub de zahăr, o felie de lămâie sau o linguriță de oțet (realizează o stimulare indirectă a faringelui)
  • faceți gargară cu apă gheață sau fierbinte
  • respirați rapid într-un pungă pentru 10-20 respirații (pentru creșterea presiunii dioxidului de carbon)
  • întrerupeți administrarea medicamentelor care pot da ca efect advers sughiț (benzodiazepine, tranchilizante, corticosteroizi, barbiturice, chimioterapie, digoxin)
  • încercați să adormiți
  • aplicați un stimul în dermatoamele C3-C5 (masați regiunea cervicală, ceafa)
  • efectuați o manevră de stimulare vagală (lavaj gastric cu soluție rece, Valsalva, masaj al sinusului carotidian, presiune a globilor oculari, masaj digital rectal)
  • rugați pe cineva să vă distragă atenția (să vă sperie) sau amintiți-vă de un moment drag

Sughițul care persistă poate fi îndepărtat fie prin stimularea directă a faringelui cu o sondă nazo/orogastrică care să declanșeze reflexul de vomă, fie prin administrarea de antiemetice (metoclopramid), miorelaxante sau în formele severe, neuroleptice (clorpromazină). Pentru a evita hipotensiunea arterială, înainte de administrarea clorpromazinei se va încărca patul vascular cu 500-1000 ml soluție perfuzabilă. În cazuri selecționate în care sughițul este refractar la terapia medicamentoasă se poate realiza un bloc nervos prin anestezie (novocainizare prin infiltrație sau alcoolizare a nervului frenic). Sughițul persistent care nu poate fi controlat beneficiază de tratament cu dispozitiv de stimulare vagală, care se implantează în torace și descarcă un mic șoc electric în nervul vag. Hipnoza și acupunctura trebuie luate în considerare ca terapii alternative.

Medicamente folosite în combaterea sughițului:

  • clorpromazină 25-50 mg iv/im
  • metoclopramid 10 mg la 8 ore
  • haloperidol 2.5 mg
  • fenitoină, acid valproic, carbamazepină, gabapentin (în cazul în care cauza este o leziune neurologică)
  • baclofen 10 mg po de 4 ori/zi
  • analgezice sau co-analgezice (amitriptilină, cloralhidrat, morfină)
  • psihotrope (efedrină, amfetamine)
  • altele: edrofoniu, dexametazonă, amantadină, nifedipină
  • în cazuri selcționate: ketamină 0.4 mg/kg, lidocaină 1 mg/kg în bolus apoi 2 mg/min

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii