Sindrom nefrotic vs. Sindrom nefritic

Sindromul nefrotic si sindromul nefritic reprezinta doua entitati patologice aparute în cadrul bolilor de rinichi. Sa vedem care sunt diferentele între aceste doua sindroame.

Sindromul nefrotic

Caracteristicile principale ale sindromului nefrotic sunt proteinuria masivă, de rang nefrotic  (> 3g/zi), hipoalbuminemia (urmare a pierderii proteinelor prin urină), edemele (consecință a hipoalbuminemiei) adesea generalizate (anasarcă), hiperlipemia/hiperlipiduria (mecanism compensator hepatic pentru menținerea presiunii coloid osmotice), statusul hipercoagulant și hiponatremia (cu excreție fracționată a sodiului scăzută).

Cauze

  • Boli renale – glomerulonefrită cu leziuni minime (principala cauză de sindrom nefrotic la copii), glomeruloscleroza focală segmentară (GSFS, idiopatică sau asociată cu infecția HIV sau consumul de heroină, leziunile afectează doar parțial glomerulii = segmentar, și doar o parte din glomeruli = focal), glomerulonefrita membranoasă (principala cauză la adult).
  • Boli sistemice – glomerulonefrită membranoasă (hepatită B sau C, lupus, sarcoidoză, sindrom Sjogren, malignitate, sifilis, malarie, tratament cu săruri de aur), nefropatie diabetică, nefropatie hipertensivă, amiloidoză, nefropatie cu leziuni minime (antiinflamatoare nesteroidiene la vârstnici, limfom Hodgkin, leucemii sau alte neoplazii), alergii.

Diagnostic

Pentru diagnostic sunt necesare sumar de urină, proteinemie, profil lipidic, uree și creatinină și biopsie pentru identificarea cauzei.

Tratament

Tratamentul este suportiv – monitorizarea și menținerea volemiei prin restricție de lichide și diuretice, combaterea hiperlipemiei, anticoagulare profilactică, controlul tensiunii arteriale, și specific – imunosupresoare pentru boala renală. Pacientul trebuie monitorizat și pentru apariția de complicații: infecții (datorită pierderii de imunoglobuline), tromboză venoasă, insuficiență renală acută (din cauza hipovolemiei efective), anemiei hipocromă microcitară, hipocalcemie, deficit de vitamină D. Boala cu leziuni minime răsupunde favorabil la corticoterapie, pe când glomeruloscleroza focală și segmentară și glomerulonefrita membranoasă evoluează către insuficiență renală cronică.

Sindromul nefritic

Principalele caracteristici ale sindrumului nefritic sunt hematuria, cilindri hematici, oliguria (<400 ml/zi), proteinuria nonnefrotică (< 3g/zi), azotemia și hipertensiunea arterială (urmare a retenției de fluide și a eliberării de renină de către rinichiul ischemic). Sindromul nefritic este o inflamație a glomerulilor renali, care duce la “scăparea” de hematii în urină. Situațilei în care cele două sindroame sunt asociate sunt considerate a fi o progresie a sindromului nefritic către sindrom nefrotic.

Cauze

Sindromul nefritic poate apărea în cadrul unor boli renale sau boli sistemice. Pe baza aspectului biopsiei renale, cauzele sindromului nefritic sunt grupate în:

  • Focal proliferative – glomerulonefrita postinfecțioasă (poststreptococică, apărută la copii după o faringită Streptococică), nefropatia cu IgA (boala Berger, apărută la copii sau adulți tineri după o infecție de tract respirator superior), boala celiacă, dermatita herpetiformă, purpura Henoch-Schonlein, boală cronică de rinichi, sindrom Alport, lupus eritematos sistemic.
  • Difuz proliferative – glomerulonefrita crescentică (rapid progresivă), glomerulonefrita membranoproliferativă (malarie, hepatită B, hepatită C, infecții cronice, siclemie, lupus, sindrom hemolitic-uremic, purpura trombotică trombocitopenică, crioglobulinemie).

Diagnostic

Investigațiile necesare pentru diagnostic sunt sumarul de urină, ureea și creatinina, alte teste etiologice specifice (ex. titrul ASLO) și eventual biopsia.

Tratament

Tratamentul este etiologic (atunci când este posibil), alături de controlul hipertensiunii arteriale și al volemiei.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii