Probleme de pigmentare a pielii

În mod normal, culoarea pielii este data de prezenta unor pigmenti, dintre care cel mai important este melanina.

Melanina este produsă de melanocite (celule situate în stratul bazal al epidermului), pornind de la aminoacidul tirozină. Cantitatea de melanină din pielea fiecăruia dintre noi este reglată genetic, dar influențată și de factori de mediu (areal geografic, expunerea la soare) și de anumite boli dermatologice sau sistemice. Melanina acționează ca un filtru protector pentru razele ultraviolete, care pătrund cu atât mai greu cu cât concentrația pigmentului este mai mare. Fotoprotecția bună a persoanelor cu piele bine pigmentată explică și de ce indivizii cu piele deschisă la culoare (nordici) au un risc de 10 ori mai mare de cancer de piele decât cei cu piele foarte închisă (afro-americani).

Pe lângă melanină, culoarea pielii este dată și de prezența altor pigmenți:

  • hemoglobina din vasele de sânge – care dă un aspect rozat la persoanele cu piele deschisă, palid la cei anemici și roșu la cei cu poliglobulie
  • bilirubina – care la valori peste 2.5 mg/dl dă o colorație galbenă tegumentelor și mucoaselor (icter)
  • cianoza – dă o culoare albastru-violet pielii, datorită creșterii hemoglobinei reduse peste 5 g/dl
  • alți pigmenți: methemoglobina

Tulburările de pigmentare ale pielii pot fi în sensul unei exces de pigmentare (hiperpigmentare) sau deficit de pigmentare (hipopigmentare).

Fototipuri de piele

Pe baza culorii și a efectului ultravioletelor asupra pielii au fost descrise 6 fototipuri (clasificarea Fitzpatrick):

  • fototip I – piele albă sau foarte deschisă la culoare, tip “Celtic”, cu pistrui, ochi albaștri, păr de culoare deschisă (blond, roșcat), persoanele sunt foarte sensibile la soare, nu se bronzează ci mai degrabă se ard foarte ușor
  • fototip II – piele deschisă la culoare, tip european, indivizii se ard destul de ușor, se bronzează rar
  • fototip III – nuanță ușor creolă (măslinie) a pielii, persoanele cu acest fototip se ard rareori, se bronzează uniform și treptat, după mai multe expuneri la soare
  • fototip IV – piele moderat închisă la culoare (maro), păr brunet și ochi negri/căprui, persoanele se ard foarte rar, se bronzează bine
  • fototip V – piele închisă la culoare, se bronzează ușor și mult, până la maro închis-negru
  • fototip VI – piele foarte închisă la culoare (negru)

Hiperpigmentarea pielii

Hiperpigmentarea pielii reprezintă pigmentarea (colorarea) excesivă a tegumentelor și poate fi:

  • generalizată – constituțională, boala Addison (insuficiența suprarenaliană), hemocromatoză (diabet bronzat), acromegalie, expunere crescută la soare
  • localizată (o singură leziune circumscrisă sau mai multe la nivelul unei regiuni)  – cloasma gravidarum (masca gravidelor, hiperpigmentare apărută pe față la femeile gravide), pelagra, melasma, porfirie, dermatită ocre (în insuficiența venoasă a membrelor inferioare), acanthosis nigricans (asociat cu insulinorezistență sau sindrom paraneoplazic în malignități), efelide (pistrui), nevi pigmentari (inclusiv alunițele), cicatrici, sindrom Peutz-Jeghers, sindrom Cronkite-Canada, sindrom Nelson, lentigo solar sau senil (cunoscute ca “pete pe piele de la ficat”)

Hipopigmentarea pielii

Hipopigmentarea reprezintă scăderea până la dispariție a pigmentului cutanat (ca urmare a depleției de melanină sau melanocite) și poate avea următoarele cauze:

  • generalizată – vitiligo generalizat, albinism, fenilcetonurie, în sindromul Angelman
  • localizată – vitiligo sau pitiriazis (tinea) versicolor, după infecții sau arsuri, pete hipomelanice în scleroza tuberoasă

foto: health.howstuffworks.com

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii