Obezitatea este recunoscut? drept un important factor de risc cardiovascular.
Odată constituită boala cardiovasculară, obezitatea pare să aibă însă un efect favorabil, potrivit paradoxului obezității. Astfel, pacienții cu boli cardiovasculare și indice de masă corporală crescut au un prognostic mai bun decât cei cașectici. Studiile epidemiologice de până acum au arătat că relația dintre IMC și mortalitate este una în formă de U, astfel că cea mai bună supraviețuire o au persoanele normoponderale.
Paradoxul obezității a fost descris pentru prima oară în 1999 la pacienții supraponderali și obezi care făceau hemodializă și a fost ulterior constatat și la pacienții cu insuficiență cardiacă, boală coronariană, hipertensiune arterială, stroke sau boală arterială periferică.
Există mai multe explicații pentru paradoxul obezității:
- cașexia, asociată cu un prognostic mai prost, este semn de boală avansată
- țesutul adipos secretă citokine protectoare și hormoni estrogeni
- pacienții obezi par să fie tratați mai agresiv
În ciuda dovezilor solide care susțin paradoxul obezității, recomandarea pentru pacienții obezi cu boli cardiovasculare este scăderea ponderală progresivă până la atingerea greutății normale. Chiar și această recomandare începe să devină controversată, din moment ce un studiu recent publicat în JACC a arătat că pacienții normoponderali cu sindrom metabolic au un risc crescut de insuficiență cardiacă comparativ cu pacienții obezi dar sănătoși din punct de vedere metabolic – sugerând că ținta trebuie să fie mai degrabă tulburările metabolice și nu neaparat greutatea corporală.
Referințe: Obesity and Cardiovascular Disease – Risk Factor, Paradox, and Impact of Weight Loss, foto: shefitnews.blogspot.com