Mononucleoza infecțioasă (boala sărutului)

Mononucleoza infec?ioas? (mono) sau boala s?rutului (kissing disease) este o boal? infecto-contagioas? acut? cauzat? de virusul Epstein-Barr (EBV) ?i manifestat? clinic prin febr?, sovaldi sale angin? (faringit?), erup?ie cutanat?, adenopatii ?i hepato-splenomegalie.

Cauza

Agentul etiologic al mononucleozei infecțioase este reprezentat de virusul Epstein-Barr (EBV), care aparține familiei herpesvirusurilor (herpesviridae).

Cea mai frecventă cale de transmitere este sărutul (french-kiss), de unde și denumirea de boala sărutului. Deoarece virusul se găsește în concentrație mare în salivă, poate fi transmis și prin folosirea în comun a tacâmurilor, cănilor, paharelor, paielor de băut sau alte obiecte care intră în contact cu gura. Virusul Epstein-Barr se poate transmite și prin picăturile Pflugge din tuse sau strănut.

Perioada de incubație a virusului este de 30-50 zile de la contactul infectant.

Mononucleoza este mai frecventă la adolescenți – care se află la vârsta dragostei și petrec mult timp sărutând, și la copiii mici – care descoperă lumea înconjunătoare introducând în gură diverse obiecte contaminate. Circa 1 din 10 tineri între 20 și 35 ani vor dezvolta mononucleoză. Multe cazuri sunt însă foarte puțin simptomatice sau chiar asimptomatice și trec nediagnosticate, astfel că peste 90% dintre adulți prezintă anticorpi anti-EBV.

Boala apare în special la persoanele cu sistem imunitar slăbit: stress prelungit, stil de viață dezechilibrat, medicamente imunosupresoare, stări de imunodeficiență.

Persoanele care au dezvoltat mononucleoză infecțioasă dezvoltă imunitate pe viață, prin anticorpi protectori, însă rămân purtători ai virusului Epstein-Barr în salivă. Persistența virusului în stare latentă în organism (în limfocite) crește riscul apariției unor sindroame limfoproliferative.

Manifestări clinice

Tabloul clinic este foarte variabil, cu predominența unuia sau a mai multor dintre următoarele simptome:

  • febră, frison, angină (faringită), cefalee, oboseală, mialgii, inapetență
  • adenopatii (mărirea de volum a ganglionilor limfatici), în special în regiunea cervicală, dar și axilară sau inghinală
  • hepato-splenomegalie
  • erupție cutanată (care pune probleme de diagnostic cu bolile copilăriei)
  • dispnee cu accese de tuse uscată, neproductivă (pneumonie interstițială mononucleozică)

Debutul este gradual, cu simptome pseudogripale, urmând ca în perioada de stare să apară febră înaltă, faringită eritematoasă – uneori cu pseudomembrane, adenopatie (întotdeauna prezentă) – dureroasă, fermă, splenomegalie, hepatomegalie, edem palpebral și erupție cutanată (rujeoliformă, rubeoliformă sau scarlatiniformă). Uneori poate apărea și afectare cardiacă cu modificări EKG (prelungirea intervalului PR, modificări de fază terminală) sau afectare renală cu hematurie și albuminurie.

Mononucleoza evoluează ca o infecție acută de căi respiratorii superioare, care este însoțită de adenopatie și uneori organomegalie. Febra și durerile de gât dispar după 10-14 zile, pe când celelalte simptome pot persista până la 4 săptămâni.

Datorită organomegaliei considerabile, rareori boala poate evolua cu ruptura splinei, caz în care pacientul prezintă durere în hipocondrul stâng, abdomen acut și semne de hipovolemie (amețeală, tahicardie, hipotensiune arterială, sete, dispnee).

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza tabloului anamnestico-clinic și se confirmă prin teste hematologice, serologice și virale:

  • hematologie: leucocitoză moderată cu limfo-monocitoză și neutropenie
  • serologie: teste rapide de evidențiere a anticorpilor heterofili (Monospot), dozarea anticorpilor specifici împotriva antigenelor virale (antigen viral capsidal VCA, antigene timpurii EA, antigen nuclear EBNA)
  • virusologie: identificarea virusului prin PCR și imunofluorescență – folosite doar în scop de cercetare

Tratament

  • măsuri generale: repaus la pat, evitarea efortului fizic (deoarece crește riscul rupturii de splină), hidratare adecvată pentru a compensa pierderile prin transpirației datorită febrei, alimentație ușoară
  • tratament simptomatic: analgezice, antipiretice, antiseptice și antiinflamatorii pentru calmarea durerilor de gât și combaterea febrei.

Administrarea de antibiotice nu are niciun beneficiu în tratamentul mononucleozei; ampicilina și amoxicilina produc o agravare a erupției cutanate din mononucleoză.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii