Până la efectuarea de teste imagistice, o componentă importantă în depistarea afecţiunilor glandei mamare o reprezintă autoexaminarea lunară şi examenul clinic anual.

Autoexaminarea sânilor se face bilateral, atât în picioare cât şi culcat, la aproximativ 7-14 zile de la debutul menstruaţiei (când sânii sunt mai puţin tensionaţi) şi constă în inspecţie şi palpare. Se vor urmări modificări apărute la nivelul tegumentelor de la nivelul sânilor (semne de inflamaţie cu roşeaţă şi căldură locală, aspect de „coajă de portocală” al tegumentului), la nivelul mamelonului (retracţie mamelonară, durere, scurgere mamelonară spontană sau provocată), precum şi modificări ale formei, dimensiunilor şi aspectului ambilor sâni. Cu degetele alipite, se vor palpa cele 4 cadrane ale glandei mamare (superoextern, superointern, inferoextern, inferointern) şi zona axilară.

Metodele imagistice utilizate în screeningul mamar sunt: mamografia, ecografia mamară şi IRM.

• Mamografia este o investigaţie radiologică a sânului care evidenţiază structura glandei mamare. Este o investigaţie puţin iradiantă şi poate depista leziuni nodulare (milimetrice) sau calcificări ce nu pot fi decelate la palpare. Este recomandată ca metodă de screening în cancerul mamar la toate femeile peste 40 ani, la interval de 1-2 ani. Examenul mamografic are o mare sensibilitate, în special pentru sânii cu structură predominant adipoasă (pe măsura înaintării în vârstă, ţesutul glandular este treptat înlocuit de ţesut adipos). Mamografia poate fi dificil de interpretat în cazul unor sâni denşi, caz în care este mai utilă ecografia mamară. Recent, beneficiul mamografiei în screeningul cancerului de sân a fost pus sub semnul întrebării. Acuratețea diagnostică a crescut odată cu apariția mamografului 3D.
• Ecografia mamară este în special utilă pentru sânii cu structură fibro-glandulară, fiind metoda imagistică de primă intenţie pentru investigarea glandelor mamare la femeile tinere (sub 40 ani). De altfel, pentru o femeie sub 40 ani la care se suspicionează o leziune mamară se recomandă întâi efectuarea unei ecografii. Are o specificitate superioară mamigrafiei, putând diferenţia structurile de consistenţă lichidă (chiste) de cele solide (noduli). Ecografia este folosită şi pentru analiza ganglionilor axilari. Avantajul faţă de mamografie este că nu presupune iradiere, este uşor de efectuat, nedureroasă şi se poate repeta la orice interval de timp. Dezavantajul faţă de mamografie este că depinde foarte mult de experienţa examinatorului.
• În cazuri selecţionate, atunci când mamografia şi ecografia mamară sunt neconcludente, există indicaţia pentru un examen imagistic prin rezonanţă magnetică (IRM). Se poate efectua nativ sau cu substanţă de contrast (atunci când se urmăreşte o evidenţiere specială a anumitor structuri). IRM se poate practica şi pentru depistarea precoce a unui cancer mamar la persoanele cu risc genetic crescut (transmitere ereditară a genei BRCA1 sau 2) sau pentru urmărirea postoperatorie.