Luteomul de sarcina este o tumora ovariana benigna hormono-dependenta ce apare în timpul sarcinii ca urmare a unei reactii exagerate de luteinizare a ovarului.
Tumora este o formațiune solidă de dimensiuni variabile (de la câțiva mm la 20 cm) alcătuită din celule luteinizate acidofile și a fost descrisă pentru prima oară de Sternberg în 1963. Cauza este considerată a fi suprastimularea ovariană de către hCG (gonadotropina corionică umană). Fiind vorba despre o stimulare a celulelor stromale și nu a foliculilor, luteomul evoluează cu o producție crescută de hormoni androgeni.
Clinic, luteomul de sarcină poate fi asimptomatic sau poate duce la virilizare maternă – îngroșarea vocii, clitoromegalie, hirsutism, alopecie, acnee severă. Fătul de sex feminin al mamei cu luteom de sarcină este de obicei neafectat, datorită rolului protector al trofloblastului (care are o capacitate mare de transformare a androgenilor în estrogeni), însă au fost raportate și cazuri de pseudohermafroditism.
Ecografic, luteomul apare ca o formațiune solidă unilaterală (bilaterală în 1/3 din cazuri și multinodulară în 1/2 cazuri) cu zone chistice (care corespund unor zone de hemoragie). Uneori, astfel de formațiuni pot fi inactive hormonal și descoperite incidental la cezariană. Imagistica prin RM relevă mase solide hipervascularizate cu amplificare post-contrast.
Anatomo-patologic, luteomul este o formațiune moale, de culoare roșu-maron, cu hemoragii focale. Microscopic, se constată conglomerate bine circumscrise de celule cu foliculi ce conțin fluid palid sau material coloid.
Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu tecomul luteinizant, tumora cu celule granuloase, tumora cu celule Sertoli-Leydig (arenoblastom), tumori Krukenberg, chistul de corp galben sau hiperreacția luteinică (hyperreactio luteinalis).
După naștere, luteomul regresează complet în primele 3 luni post-partum iar nivelul de androgeni revine la normal în 2 săptămâni. Luteomul nu necesită tratament; cunoașterea acestei entități benigne este necesară pentru evitarea ovarectomiei eronate, care pune riscuri atât pentru mamă cât și pentru făt.
Sursa:
Hum. Reprod. (2002) 17 (3): 821-824.
J Obstet Gynaecol Res. 2009 Oct;35(5):991-3.
J Ultrasound Med. 2000 Dec;19(12):877-81.
Korean J Radiol. 2005 Jan–Mar; 6(1): 44–46.