Lexotanil (bromazepam) - prospect

Lexotanil (bromazepam) - prospect

Prezentare farmaceutică: Comprimate a 1,5 mg, 3 mg şi 6 mg bromazepam (cutii cu 30 şi 100 buc.).

Acţiune terapeutică: În doze mici, Lexotanil reduce selectiv tensiunea şi anxietatea. La doze mari, apar efecte sedative şi miorelaxante.

Indicaţii: Tulburări emoţionale: anxietate şi stări tensionale, dispoziţie anxioasă, depresivă, tensiune nervoasă, agitaţie şi insomnie. Anxietate şi stare tensională legate de: tulburări funcţionale ale sistemelor respirator şi cardiovascular, cum ar fi: pseudoangina pectoris, anxietate precordială, tahicardie, hipertensiune de natură emoţională, dispnee şi hiperventilaţie; tulburări funcţionale ale tractului gastro-intestinal, incluzând sindromul colonului iritabil, colită ulcerativă, durerea epigastrică, spasmele, meteorismul şi diareea; tulburări ale tractului genito-urinar, de exemplu vezica iritabilă, micţiuni frecvente şi dismenoreea; alte tulburări psihosomatice, ca de exemplu cefaleea psihogenă şi dermatoza psihogenă. În plus, Lexotanil este util în tratamentul anxietăţii şi stărilor de tensiune având la origine bolile cronice organice şi ca adjuvant al psihoterapiei în psihoneuroze.

Mod de administrare: Doza uzuală: doza medie pentru terapia ambulatorie - 1,5-3 mg, de până la 3 ori pe zi. Cazuri severe, în special spitalizare: 6-12 mg, de două sau trei ori pe zi. Aceste valori vor fi privite ca recomandări generale, dozele trebuind să fie individualizate. Tratamentul ambulatoriu trebuie început cu doze mici, creşterea făcându-se gradat, până la nivelul optim. După câteva săptămâni, dar nu mai mult de trei luni, în funcţie de progresul terapeutic, trebuie să se tenteze întreruperea tratamentului. De regulă, tratamentul cu durată de trei luni sau mai puţin nu pune probleme. În caz că este necesară continuarea tratamentului după acest punct, întreruperea medicaţiei trebuie făcută treptat. Instrucţiuni posologice speciale: dacă medicamentul se prescrie la copii, este necesară ajustarea dozelor în funcţie de greutatea lor corporală redusă. Pacienţii vârstnici şi debilitaţi necesită doze mai mici datorită variaţiilor individuale ale sensibilităţii şi farmacocineticii.

Reacţii adverse: Lexotanil este bine tolerat în dozele terapeutice. La doze mari pot apărea fatigabilitate, somnolenţă şi, rareori, slăbiciune musculară. Aceste simptome regresează la reducerea dozei. Deşi în practica clinică nu s-au observat efecte toxice sanguine, hepatice sau renale, în terapia de lungă durată se recomandă controlarea numărului elementelor figurate sanguine şi a funcţiei hepatice. După tratamente de durată cu doze mari, ca de altfel în cazul tuturor preparatelor hipnotice, sedative şi tranchilizante, indivizii predispuşi pot dezvolta dependenţă. Tratamentul cu Lexotanil trebuie întrerupt dacă apar reacţii paradoxale ca anxietate acută, halucinaţii, insomnie sau excitaţie.

Interacţiuni: Efectul Lexotanil, ca al tuturor substanţelor psihoactive, poate fi intensificat de alcool. Dacă se asociază cu alte medicamente active la nivel central, ca neuroleptice, tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgezice şi anestezice, efectul sedativ central al Lexotanil poate fi amplificat.

Supradozare: Supradozarea intenţionată sau accidentală doar a Lexotanil, pune rareori viaţa în pericol. Simptomele iau în principal forma unei intensificări a efectului terapeutic (sedare, slăbiciune musculară, somn profund) sau a unei agitaţii paradoxale. În cele mai multe cazuri sunt suficiente monitorizarea funcţiilor vitale şi aşteptarea revenirii la normal a pacientului. Dozele extrem de mari, în special în asociaţie cu alte medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central, pot să producă comă, areflexie, depresie a funcţiei cardiace şi respiratorii şi apnee. Măsurile terapeutice sugerate sunt lavajul gastric, supravegherea medicală şi, ca terapie specifică, administrarea de Anexate (substanţa activă: flumazenil).

Contraindicaţii: Lexotanil nu trebuie administrat pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscută la benzodiazepine. Pacienţii cu dependenţă cunoscută sau presupusă de alcool, medicamente sau droguri nu trebuie să ia Lexotanil decât în rare cazuri şi numai sub strictă supraveghere medicală. În cazul prescrierii de Lexotanil la pacienţii cu miastenia gravis sunt necesare precauţii datorită slăbiciunii musculare preexistente. Trebuie ţinut cont şi de principiul medical general, de a nu prescrie nici un fel de medicamente în prima parte a sarcinii, decât dacă acestea sunt absolut necesare. Deoarece substanţa activă a produsului poate să treacă în lapte, mamele care alăptează nu trebuie să ia Lexotanil. În primele patru, până la şase ore după ingestia unor doze mari, pacienţii trebuie să evite conducerea unui vehicul sau manevrarea unor maşini periculoase, deoarece Lexotanil poate să modifice reacţiile pacientului, în funcţie de doză şi de sensibilitatea individuală. Dependenţă: utilizarea benzodiazepinelor şi a agenţilor din grupa benzodiazepinelor poate produce dependenţă fizică şi psihică. Riscul de instalare a dependenţei creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului; de asemenea, este mai mare în cazul pacienţilor cu antecedente de alcoolism sau narcomanie. Dacă dependenţa fizică s-a creat deja, întreruperea bruscă a tratamentului va fi însoţită de simptome de sevraj. Acestea se pot manifesta sub formă de cefalee, dureri musculare, anxietate pronunţată, tensiune, agitaţie, stări confuzionale şi iritabilitate. În cazurile grave se pot manifesta următoarele simptome: pierderea contactului cu realitatea, depersonalizare, hiperacuzie, amorţeală şi furnicături în extremităţi, hipersensibilitate la lumină, zgomot şi contact fizic, halucinaţii sau crize epileptice. Întrucât riscul apariţiei fenomenelor de sevraj/rebound este mai mare în cazul întreruperii bruşte a tratamentului, se recomandă scăderea treptată a dozei.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii