Neuroimagistică: MIELOGRAFIA
Pe radiografia de fata observam maduva ce apare ca o banda clara (transparenta), rectilinie, fiind delimitata de proeminentele latero-medulare umplute cu produs opac. Aceste proeminente au o margine mediala rectilinie si o margine laterala crestata, determinata de emergenta radacinilor nervoase, ce apar ca niste transparente liniare oblice în jos si în afara. Tecile radiculare sunt inconstant opacifiate de substantele iodate liposolubile, cele mai bune radiculografii fiind realizate cu ajutorul substantelor hidrosolubile. Radiografia de profil studiaza cel mai bine limitele spatiului subarahnoidian si raporturile acestuia cu canalul osteoligamentar. Prin radiografiile oblice se evidentiaza mai ales tecile si radacinile nervoase care sunt astfel disociate si vizibile pe toata lungimea lor.
Mielografia poate evidentia mai multe tipuri de leziuni, în functie de localizarea lor. Leziunile extradurale împing global coloana opaca si îngusteaza spatiul subarahnoidian perimedular homolateral leziunii. Leziunile intradurale extramedulare împing maduva controlateral leziunii, cu efilarea progresiva a spatiului perimedular. Stopul total are aspect de cupa. Leziunile intramedulare de tip armonic, cu maduva "groasa", spatiile arahnoidiene îngustate progresiv si simetric, aspectul de stop total este foarte rar. Cele de tip dizarmonic apar ca o boselura localizata sau o simpla asimetrie a contururilor medulare.
Din leziunile radiculare putem observa amputatia unei radacini, a carei teaca nu este opacifiata, iar substanta de contrast refuleaza în jurul unei crestaturi circumscrise. Mici imagini diverticulare si largirea în ansamblu a tecilor sunt interpretate ca malformatii chistice.
Alte imagini atipice ale coloanei opace sunt neregularitati ale conturului, agatari, fragmentari, toate cu tranzit încetinit - frecvent întâlnite în arahnoiditele spinale.