Varicela

SIMPTOME

Perioada de incubatie este cuprinsa între 10 si 21 de zile. Perioada de debut (preeruptiva) poate lipsi la copiii mici, ea fiind cuprinsa între 1 si 8 zile la adulti si la copiii mai mari. E caracterizata de simptome minore: cefalee, mialgii, febra moderata. Perioada de stare (eruptiva dureaza între 7 si 10 zile), fiind precedata de febra. Eruptia evolueaza centripet.

Initial apar câteva macule congestive rotunde-ovalre care evolueaza în câteva ore la stadiul de papule. Papule se transforma în vezicule. Veziculele sunt rotunde sau ovalare, cu lichid clar, înconjurate de un halou congestiv. În timp, vezicula sufera transformari, lichidul se resoarbe si se concentreaza luând aspect tulbure. Centru veziculei se deprima - "ombilicarea" veziculei. Începe formarea crustei, care în câteva zile va înlocui vezicula. Crustele sunt usor detasabile în zilele 7-10, lasând o zona de tegument depigmentata.

Valurile de viremie se succed, ceea ce explica si polimorfismul infectiei: maculele sunt simultane cu papulele si veziculele. Numarul elementelor eruptive se limiteaza de obicei la câteva sute, dar la persoanle adulte sau la cele imunodeprimate eruptia este mai bogata.

Caracteristic varicelei este faptul ca eruptiile nu se limiteaza la zonele cutanate, ci se extind si la nivelul mucoaselor (buco-faringiana, laringiana, conjunctivala, ano-genitala). Veziculele de la nivel mucos se ulcereaza usor, sunt foarte dureroase si se pot suprainfecta cu bacterii piogene.

LA adulti, manifestarea infectiei este mai severa, dar incidenta este mai mica. Infectia Cu VZV la adulti este asociata cu un grad mare de morbiditate si mortalitate datorita penumoniei, hepatitei sau encefalitei. Fasciita necrozanta este o complicatie rara a varicelei. La persoanele imunodeprimate, diseminarea infectiei duce la aparitia unor complicatii rare, ca miocardita sau glomerulonefrita. Dintre complicatiile hemoragice pto fi amintite: puprura febrila, purupura fulminans, purpura anafilactoida H-S.

Suprainfectia bacteriana secundara a leziunilor cutanate duce la manifestari ca impetigo, celulita sau erizipel.

Între valurile eruptive, starea generala a bolnavului e buna, fiind influentata doar de caracterul pruriginos al eruptiei sau de durerea ulceratiilor de la nivelul mucoaselor. Evolutia este spre vindecare, cu exceptia cazurilor severe, dar rare, aparute la imunodeprimati.

Infectia în sarcina si la nou-nascuti

Infectia varicelica la gravide poate duce la transmiterea pe verticala a VZV la fat, prin intermediul placentei. Daca infectia se produce în primele 28 de saptamâni de sarcina, poate aparea varicela congenitala. Efectele virusului asupra dezvoltarii fetale sunt destul de grave: de la lipsa dezvoltarii degetelor si a unghiilor pâna la malformatii ale anusului si vezicii urinare. Tulburarile ce pot aparea la fat sunt: afectarea creierului (encefalita, microcefalie, hidrocefalie, aplazie a creierului), afectarea ochilor (microftalmie, cataracta, corioretinita, atrofie a nervului optic), alte tulburari neurologice (deficite senzoriale sau motorii, anizocorie), hipoplazia membrelor inferioare sau superioare, disfunctii ale sfincterelor anal sau vezical, leziuni cutanate, hipopigmentare.

Daca infectia cu VZV a fatului se produce în al doilea trimestru de sarcina sau imediat dupa nastere, poarta numele de varicela neonatala. Infectia varicelica materna este asociata cu nasterea prematura. Nou-nascutul poate contracta infectia de la fratii mai mari sau de la alte persoane infectate, dar problemele ce pot aparea sunt de o gravitate mai mica daca mama este imuna.

Nou-nascutii care fac boala au risc major de a dezvolta pneumonie sau alte complicatii severe.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul se face de obicei doar pe baza manifestarilor clinice. Diagnosticul de laborator se face doar în cazurile severe, pe baza urmatoarelor produse patologice: lichide si celule din leziunile veziculare, exudate nazale si faringiene, sânge, LCR, fragmente de organe preelvate la necropsie. Testele sangvine pot pune în evidenta Ig M care sugereaza raspunsul imun în cazul infectiei acute.

Diagnosticul prenatal al varicelei fetale poate fi pus în evidenta cu ajutorul ultrasunetelor. De asemenea, se poate recolta lichid amniotic, desi riscul de avort spontan în cazul amniocentezei este foarte mare.

Celulele infectate cu VZV sunt balonizate, închise la culoare, multinucleate. Se poate pune în evidenta prezenta corpilor Cowdry A prin coloratia Wright sau Giemsa. Diagnosticul direct prin imunoflorescenta este cel mai recomandat pentru VZV.

TRATAMENT

Profilaxia varicelei se face prin administrarea la copii a vaccinului varicelic viu atenuat. Exista si o imunizare pasiva, folosita în cazul persoanelor imunodeprimate, gravide sau nou-nascuti, ce consta în administrarea de imunoglobuline specifice antivaricela în primele 4 zile de la contactul infectant.

În formele necomplicate sunt suficiente masurile de prevenirea a suprainfectiei bacteriene si calmarea pruritului prin aplicari locale de antihistaminice sau bicarbonat de sodiu. Se recomanda mentinerea igenei corporale, prin spalarea zilnica pentru evitarea suprainfectiilor bacteriene. Pentru reducerea febrei, se poate administra paracetamol. Aspirina este implicata în aparitia sindromului Reye (afectare hepatica grava), de aceea se va evita administrarea acesteia în cazul infectiilor virale. Pentru tratamentul formelor grave, se recomanda aciclovirul sau rodilemid.

Bolnavul cu varicela este izolat la domiciliu pentru o perioada de 2 saptamâni. Doar cazurile grave necesita spitalizare.