TETANOSUL
DEFINITIE
Este o infectie bacteriana telurica produsa de bacilul tetanic, fiind favorizata de prezenta plagilor murdare.
Numele de tetanos vine de la grecescul teinein, care înseamna întindere.
CAUZE
Agentul etiologic este reprezentat de Clostridium tetani, o bacterie anaeroba Gram pozitiva ce face parte din genul Clostridium. Bacilul tetanic este mobil, are cili peritrihi si sporuleaza cu formarea unui spor mare dispus la unul din polii bacilului dând aspect caracteristic de racheta de tenis. C. Tetani este patogen prin multiplicare si toxinogeneza. Nu prezinta invazivitate, ramânând cantonat la poarta de intrare unde apare o infectie locala purulenta. Elaboreaza exotoxine care ajunse în circulatie duc la paralizia centrilor nervosi. În conditii de anaerobioza, bacilul tetanic sintetizeaza 2 toxine: tetanolizina (o hemolizina) si tetanospasmina (responsabila pentru manifestarile specifice ale bolii). Tetanospasmina este eliberata în circulatia sangvina si limfatica, ajungând astfel sa actioneze pe sistemul nerovs. Manifestarile clinice din tetanos sunt puse pe seama blocarii impulsurilor inhibitorii, datorita interferarii tetanoplasminei cu eliberarea anumitor neurotransmitatori (glicina, GABA - acidul gama amino butiric) prin clivarea unei componente a veziculelor sinaptice - sinaptobrevina.
Tetanosul apare prin contaminarea plagilor cutanate cu pamânt ce contine spori. Plaga trebuie sa fie profunda pentru a asigura conditii de anaerobioza. Bacilul tetanic se asociaza cu germeni aerobi care consuma oxigenul. Clostridum tetani poate fi izolat din sol, dar poate fi gasit si în tractul intestinal al omului si animalelor. Cei mai expusi infectiei sunt lucratorii din agricultura si cei care au suferit accidente de circulatie. Infectia este favorizata de: plagi anafractuoase, arsuri, muscaturi, întepaturi, fracturi deschise, avorturi septice, catgut contaminat (tetanos chirurgical).
SIMPTOME
Incubatia este cuprinsa între 4 si 30 de zile. Debutul se manifesta în raport cu aspectul plagii: plaga necicatrizata devine uscata, se opreste granularea si prezinta dureri surde si parestezii, iar plaga cicatrizata devine dureroasa si sensibila la frig, cu aparitia unor fibrilatii musculare perilezionale, corespunzator difuziunii toxinei pe traiectul nervilor. În perioada de stare apar primele contracturi musculare indolore la nivelul capului: contractura faciala (rizus sardonicus), trismus (contractia muschilor maseteri si pterigoidieni), disfagie, rigiditatea nucala (a cefei). Exotoxina difuzeaza electiv, în lungul trunchiurilor nervoase, fixându-se de receptori, fibre sau centri nervosi, cu producerea initiala a hiporeflectivitatii nervilor periferici, apoi hiperexcitabilitatea maduvei. Fixarea toxinei de centrii nervosi este ireversibila (duce la inhibitia sinapselor de la nivelul maduvei spinarii si bulbului), cu aparitia unei paralizii spastice, rigide, tonice. Pe fondul acesta apar contractii musculare spastice (paralizia tonico-clonica). Aceasta paralizie, care apare mai întâi la nivelul fetei, este descendenta cuprinzând faringele, esofagul si traheea. Contracturile generalizate sunt specifice: ortotonus (contractia muschilor flexori si extensori), opistotonus (contractia muschilor cefei si ai coloanei), empistotonus (contractia muschilor flexori), pleurostotonus (contractia musculaturii laterale). Psihicul bolnavului nu este alterat. Exista mai multe forme de manifestare a infectiei:
> Tetanosul localizat este o forma rara ce prezinta contracturi musculare la nivelul portii de intrare a germenului.
> Tetanosul cefalic se manifesta prin otita medie, dar si prin afectari ale nervilor ce deservesc zona faciala.
> Tetanosul generalizat este forma cea mai comuna, cuprinzând contracturile generalizate, cu evolutie centrifuga de la nivelul etremitatii cefalice.
> Tetanosul neonatal este o forma de tetanos generalizat, aparuta la nou-nascutii din mame neimunizate, cauzata de cele mai multe ori de taierea cordonului ombilical cu instrumente insuficient sterilizate. Se mai numeste si tetanus neonatorum sau trismus nascentium, fiind o cauzaa importanta de deces a nou-nascutilor.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul clinic presupune observarea reactiei pacientului la atingerea peretelui posterior al faringelui cu ajutorul unei spatule. Testul este pozitiv în cazul în care pacientul va închide involuntar gura, muscând spatula si negativ daca obiectul va fi scos în afara cavitatii bucale. Diagnosticul de laborator este bacteriologic, datorita urgentei.
TRATAMENT
Profilaxia tetanosului se face prin imunizarea activa si pasiva, cât si prin tratamentul corect al fiecarei plagi presupuse contaminate.
Profilaxia nespecifica consta în toaleta plagii cu risc tetanigen, cu extragerea corpilor straini si nesuturarea acesteia. Plaga va fi spalata cu apa oxigenata, dupa care se aplica o solutie de penicilina local. Sunt evitatea unguentele sau pulberile deoarece favorizeaza anaerobioza.
Imunizarea activa
Se face prin vaccinare cu anatoxina tetanica nativa sau purificata si absorbita (ATPA). La copii se practica vaccinarea cu trivaccinul DTP (diftero-tetano-pertussis), iar la adulti se administreaza ATPA.
Imunizarea pasiva
Se face cu ser antitetanic sau cu imunoglobuline antitetanice umane. Serul antitetanic se administreaza la persoanele nevaccinate, care prezinta plagi tetanigene.
Manifestare moderata a bolii
În cazul declansarii bolii, se va practica toaleta corecta a plagii sau se va exciza cicatricea. Se va practica imunizarea pasiva si activa. De asemenea, tratamentul include si metronidazol si diazepam.
Manifestarea severa a bolii
Pacientii care prezinta simptome severe vor fi internati de urgenta la sectia de terapie intensiva, unde li se va administra tratamentul corespunzator. Acesta presupune: vaccinare antitetanica, ventilatie mecanica (în cazul afectarii musculaturii respiratorii), diazepam, medicamente pentru tinerea sub control a manifestarilor sistemului nervos autonom (labetalol, nifedipina, clonidina), relaxante musculare (curarizante). Alimentarea pacientilor se va face pe cale exclusiv parenterala.
statistici
căutare personalizată
