OREIONUL
DEFINITIE
Se mai numeste si parotidita epidemica. Este o infectie virala acuta, de obicei autolimitanta, mai frecventa
la copii, caracterizata prin afectarea gladelor salivare parotide, pancreasului, sistemului nervos si gonadelor.
CAUZE
Agentul etiologic viral este reprezentat de virusul urlian, ce face parte din familia Paramyxoviridae. Izvorul de infectie este reprezentat de bolnavul cu oreion care e contagios 6 zile înainte de debut si 10 zile în perioada de stare si de bolnavii inaparenti. Transmiterea se face pe cale aeriana prin picaturi sau prin obiecte contaminate cu secretii (saliva).
SIMPTOME
Incubatia dureaza între 2 si 3 saptamâni. Prodromul consta în febra, frison, mialgii si cefalee, însotite de inapetenta si stare generala alterata. Cele mai frecvente simptome sunt: inflamatia gladelor salivare parotide în majoritatea cazurilor (glandele parotide sunt marite de volum cu durere locala, accentuata în timpul meselor), febra, cefalee. Tegumentul ce acopera glandele parotide este neted, lucios, cu o coloratie normala. La palpare, parotidele au o consistenta elastica, fiind usor sensibile. Secretia salivara este redusa, orificiul canalului Stenon e inflamat, proeminent, de culoare rosie cu puncte echimotice. Febra se mentine ridicata pe o perioada de câteva zile. Parotidita cedeaza în decurs de 7-10 zile. Uneori, poate aparea inflamatia glandelor salivare submaxilare sau sublinguale. Complicatiile sunt grave: meningita, pancreatita, ooforita (inflamatia ovarelor la femei, rar fiind afectata fertilitatea) si orhita (inflamatia dureroasa a testiculelor).
Orhita urliana apare de obicei dupa pubertate, putând fi uni sau bilaterala. La câteva zile de la debutul parotiditei, febra atinge valori de 400 C, în timp ce bolnavul acuza cefalee, greata, varsaturi si stare de agitatie. La examenul obiectiv, testicolul este tumefiat, rosu. Orhita regreseaza în decurs de 10 zile, în jumatate din cazuri fara consecinte. La unele persoane, daca orhita e bilaterala, poate fi urmata de consecinte nedorite: azospermie si sterilitate.
Pancreatita urliana se manifesta ca o forma clinica frusta. Bolnavii prezinta dureri în mezogastru si etajul abdominal superior, inapetenta si varsaturi. Pancreasul endocrin e afectat pasager, prin scaderea tolerantei la glucoza.
Meningita urliana paote aparea atât ca forma primara dar si secundara (în urma suprainfectiei bacteriene). Este cea mai frecventa forma a infectiei urliene, dupa parotidita. Apare la o saptamâna dupa inflamatia parotidei, dar poate fi si prima manifestare a infectiei virale.
Encefalita urliana este o forma rar întâlnita si se manifesta cu convulsii, delir, coma. Evolutia este de obicei favorabila, dar în unele cazuri pot aparea sechele postencefalitice.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul se face prin corelarea manifestarilor clinice cu diagnosticul de laborator. În cazurile necomplicate, testele paraclinice nespecifice arata leucopenie (scaderea numarului globulelor albe) si neutropenie (scaderea numarului neutrofilelor) moderate. Produsele patologice recoltate sunt: saliva, urina, LCR, sânge. Se cultiva pe culturi celulare sau se incolueaza la oul de gaina embrionat.
TRATAMENT
Profilaxia oreionului se face cu un vaccin viu atenuat care se administreaza de obicei simultan cu vaccinul rujeolos si rubeolos.
Tratamentul infectiei este nespecific: antialgice, antipiretice, antiinflamatorii. Va fi preferat paracetamolul, deoarece aspirina este implicata în aparitia sindromului Reye (afectare hepatica grava). Igiena cavitatii se va face în mod normal, fiind benefica pentru evolutia bolii. Bolnavii cu oreion sunt izolati la domiciliu pentru o perioada de 2 saptamâni. Vor fi sfatuiti sa evite consumul de sucuri de fructe sau de mâncaruri acide care stimuleaza secretia salivara, aceasta putând fi dureroasa. Imunitatea câstigata în urma infectiei este pentru toata viata, iar în urma vaccinarii pentru o perioada de 10 ani.
statistici
căutare personalizată
