Hepersul

CAUZE

Agentul etiologic al acestei infectii este reprezentat de virusul Herpes simplex, tipul 1 sau 2 ce apartin familiei Herpesviridae, virusuri cu neurotropism si neuroinvazivitate, raspunzatoare de infectiile herpetice la om. S-a observat ca tipul 1 de virus este implicat în aparitia leziunilor specifice pe jumatatea superioara a corpului, iar tipul 2 afecteaza jumatatea inferioara.

Infectia se trasmite pe orizontala, prin contact direct: oral, genital, mai rar prin picaturi; prin obiecte contaminate cu secretii sau prin în urma transplantului renal.

Virusurile herpetice umane se pot transmite si pe verticala, de la mama la fat, în timpul nasterii.

Boala are caracter recidivant, datorita persistentei virusului în stare latenta în organism. Infectia cu tipul 1 de virus reduce probabilitatea infectiei cu tipul 2.

SIMPTOME

Primoinfectia se produce la vârste mici (de obicei in copilarie), fiind o infectie inaparenta (fara manifestari clinice). Daca infectia se produce la nou-nascut, evolutia este severa, sub forma de herpes generalizat urmat de deces.

Herpesul recidivant reprezinta reacutizarile unei infectii latente, în prezenta anticorpilor. Apare de obicei în anumite conditii ce favorizeaza acutizarea: pneumonie, gripa, tulburari digestive, stres, menstruatie.

Herpesul febril recidivant se exprima sub forma unui buchet de vezicule transparente pe un fond eritematos, la jonctiunea cutaneo-mucoasa.

Evolutia herpetica are 3 stadii:

> Stadiul preeruptiv, dureaza câteva ore si este caracterizat de prurit, arsura si senzatie de tensiune la locul unde va aparea herpesul.

> Stadiul eruptiv. Initial apare o zona eritematoasa, congestiva, la nivelul careia se pot deosebi câteva papule. În curând aceste papule se vor transforma în vezicule cu continut lichidian limpede.

> Stadiul de cruste apare dupa ulceratia veziculelor. În ziua 6-8 crustele sunt superficiale, iar dupa îndepartarea lor la 7-10 zile de la debutul eruptiei ramâne o macula pigmentata în zona herpesului.

Localizarile herpetice cele mai frecvente sunt: herpes labial, peribucal si nazo-labial, panaritiu herpetic la nivelul unghiilor, eczema herpetica (poate evolua pâna la herpes generalizat).

Manifestarile herpesului cutanat sunt diferite fata de cele clasice sub forma veziculoasa. Herpesul cutanat se poate opri în stadiul de macula eritematoasa sau poate evolua pâna la herpes generalizat la persoanele imunocompromise.

Forme clinice

Gingivo-stomatita herpetica este caracterizata de prezenta eruptiei herpetice la nivelul cavitatii bucale, pe mucoasa gingivala. Veziculele se ulcereaza rapid, determinând o durere intensa, însotita de hipersalivatie, halena fetida (respiratie urât-mirositoare) si dificultati de masticatie. Se însoteste de adenopatie cervicala. Leziunile se pot suprainfecta cu bacterii din cavitatea bucala.

Kerato-conjunctivita herpetica este o manifestare a primoinfectiei care debuteaza cu vezicule în buchet localizate pe conjunctiva palpebrala si cu leziuni ulcerative corneene care duc la opacifierea corneei si chiar la orbire. Se însoteste de adenopatie preauriculara.

Herpesul genital este produs de obicei de Herpes simplex tipul 2. La femei, infectia se localizeaza pe colul uterin sub forma de vulvovaginita. La barbat, veziculele apar pe gland sau preput.

Herpesul neo-natal este o infectie herpetica generalizata, determinata frecvent de tipul 2 de virus, contractata în timpul travaliului de la mama cu herpes genital. Boala evolueaza rapid, iar decesul are loc în cateva zile. Se recomanda ca gravidele cu herpes genital sa nasca prin cezariana, pentru prevenirea infectiei nou-nascutului.

Hepatita herpetica apare în evolutia herpesului neonatal sau la adultii imunosupresati. Evolueaza cu insuficienta hepatica si deces.

Meningita herpetica e determinata de tipul 2 de virus, si evolueaza cu manifestari severe.

Encefalita herpetica apare la imunodeprimati si la nou-nascuti, fiind determinata de tipul 1 de virus. Clinic se manifesta prin febra cu debut brusc, somnolenta, obnubilare si coma. Are o evolutie letala.

DIAGNOSTIC

Diagnosticul se face pe baza manifestarilor clinice care sugereaza acest tip de infectie. Diagnosticul clinic trebuie corelat cu diagnosticul de laborator care are rolul de a confirma suspicionarea infectiei herpetice. Produsele patologice recoltate sunt: lichid din vezicule sau ulceratii, cruste, sânge, fragmente de organe la necropsie, LCR.

TRATAMENT

În herpesul localizat, pentru prevenirea suprainfectiei bacteriene si favorizarea formarii crustelor se poate administra local rodilemid. În herpesul recidivant, se poate administra rodilemid intramuscular si aciclovir oral. În herpesul neonatal si în formele severe se recomanda aciclovir oral sau perfuzabil. Infectia latenta din ganglionii nervosi nu poate fi eliminata prin administrarea de aciclovir sau alte antivirale.

Alte medicamente antivirale recomandate în tratamentul formelor herpetice acutizate sunt: famciclovir, valaciclovir, valganciclovir, penciclovir, ganciclovir.

Nou-nascutii si persoanele imunodeprimate cu herpes trebuie sa fie izolati, iar în cazul gravidelor cu herpes genital se va recomanda nasterea prin cezariana. Profilaxia infectiilor nozocomiale se face prin sterilizarea corecta a instrumentelor folosite în spitale.

La contactii imunodeprimati sau la nou-nascutii pe cale naturala din mame cu herpes genital, se vor administra imnunoglobuline antiherpetice sau aciclovir în scop profilactic.