BOALA INFLAMATORIE PELIVINĂ (BIP) sau ANEXITA
- PRELIMINARII
Boala inflamatorie pelvina (BIP) este un termen general folosit pentru infectiile localizate la nivelul uterului, trompelor uterine si celorlalte organe reproducatoare feminine. Este o complicatie frecventa a BTS (bolilor cu transmitere sexuala), în special a gonoreei sau chlamidiozei. BIP poate afecta sever trompele uterine, ovarele si zonele adiacente uterului, cu consecinte grave: infertilitate, sarcini ectopice, abcese si dureri pelvine cronice. Spectrul infectiilor care se încadreaza în BIP cuprinde: endometrita, miometrita, ooforita, salpingita, abecsul tubo-ovarian si peritonita.
- CAUZE
Riscul aparitiei BIP este crescut la femeile cu vârsta mai mica de 25 ani, active sexual, la cele care au mai multi parteneri sexuali si la cele care fac dusuri intravaginale. Femeile tinere, sunt mai predispuse la dezvoltarea BIP, deoarece cervixul nu este complet dezvoltat, iar susceptibilitatea la contactarea bolilor cu transmietere sexuala legate de BIP este mare. Numarul partenerilor este direct proportional cu gradul de expunere la agenti infectiosi. Dusurile intravaginale modifica flora vaginala, constituind un mediu propice de dezvoltare a bacteriilor cu potential patogen. Un episod anteriror de boala inflamatorie pelvina creste riscul reaparitiei acesteia, deoarece organele reproducatoare au devenit sensibile la contactarea infectiilor.
Exista mai multe cai prin care o femeie poate dobândi BIP. Cel mai frecvent mod îl reprezinta contactul sexual neprotejat cu o persoana care este infectata cu N. gonorhhoeae sau Chlamydia. În timpul contactului sexual, germenii patrund prin cervixul uterin, dar se pot localiza si în glandele vaginale, uretra sau anus.
Rareori, BIP poate aparea în urma nasterii, avortului spontan, avortului indus sau a unei proceduri medicale. Uneori boala inflamatorie pelvina apare la femeile care au urmat tratamente dupa descoperirea unor anormalitati la testul Babes-Papanicolau sau dupa insertia unui dispozitiv intrauterin.
BIP se produce ca urmare a patrunderii bacteriilor la nivelul cervixului uterin si avansarii acestora spre celelalte organe reproducatoare feminine.
În afara de N. gonorrhoeae si Chlamydia trachomatis, mai sunt si alte bacterii implicate în aparitia BIP, desi la o treime dintre femeile cu BIP nu s-a putut evidentia prezenta unei boli cu transmitere sexuala:
> facultativi anaerobi care convietuiesc cu flora vaginala si perineala endogena: Gardnerella vaginalis, Streptococcus agalactiae, Peptostreptococcus spp., Bacteroides spp., Mycoplasma, Ureaplasma, coliformi
> patogeni fara habitat natural genital: Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenze
> specii de Actinomyces, în cazurile BIP asociate DIU
> BIP cauzata de salpinigta granulomatoasa produsa de M. Tuberculosis si speciile de Schistosoma, în tarile slab dezvoltate
- SEMNE si SIMPTOME
Unele femei cu boala inflamatorie pelvina sunt asimptomatice. În functie de severitatea infectiei, pot aparea:
> crampe abdominale si dureri pelvine
> dureri abdominale aparute la mictiune sau defecatie
> febra, frison
> tahicardie
> secretie vaginala urât mirositoare
> metroragii (sângerari vaginale între menstre)
> dureri de spate
> dispareunie (durere în timpul contactului sexual)
> stare de oboseala
> inapetenta
> greata si voma
> se presupune ca BIP gonococica are un debut brusc cu simptome toxice, mai accentuate fata de boala nongonococica
> s-a observat ca infectiile cu N. gonorrhoeae si C. trachomatis produc simptome de obicei la sfârsitul menstruatiei si în primele 10 zile dupa perioada menstruala
La examenul clinic se pot observa:
> sensibilitate la nivelul abdomenului inferior
> examinarea pelvina: secretie muco-purulenta, sensibilitate la mobilizarea cervixului uterin, sensibilitate anexiala, bilaterala de obicei
> masa tumorala anexiala, în cazurile severe, ce sugereaza prezenta unui abces tubo-ovarian
- DIAGNOSTIC
Pentru instituirea precoce a tratamentului, CDC (the Centers for Disease Control and Prevention) din Statele Unite ale Americii a stabilit niste criterii de diagnostic, a caror prezenta sugereaza BIP, în lipsa descoperirii altor cauze:
> sensibilitate la nivelul abdomenului inferior, la palpare
> sensibilitate a anexelor
> sensibilitate la mobilizarea cervixului uterin
Studiile clincie efectuate de PEACH (Pelvic Inflammatory Disease Evaluation and Clinical Health) au demonstrat ca prezenta sensibilitatii anexiale are o sensibilitatea de 95% pentru diagnosticul endometritei. Pe baza acestor studii, CDC sugereaza începerea tratamentului antibiotic empiric la toate femeile cu risc de BIP care prezinta sensibilitate la nivel anexial, uterin si pelvin la examinarea bimanuala, în lipsa altor cauze dovedite.
Criteriile aditionale de diagnostic includ:
> temperatura orala mai mare de 38 grade Celsius
> secretie vaginala abundenta
> valoare VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) crescuta
> valoare PCR (proteina C reactiva) crescuta
> prezenta leucocitelor la examenul secretiei vaginale
> infectii cervicale cu N. gonorrhoeae sau C. Trachomatis, detectate la laboratorul de microbiologie
Alte teste paraclinice utile pentru diagnosticul de BIP:
> hemoleucograma (leucocitoza - numarul leucocitelor peste valoarea maxima admisa)
> sedimentul urinar, pentru excluderea cistitei sau pielonefritei
> ecografia pelvina (BIP acuta: îngrosarea trompelor uterine peste 5 mm, lichid în fundul de sac Douglas; BIP cronica: diagnosticul abceselor tubo-ovariene). Un studiu clinic recent a dovedit ca folosirea asociata a ecografiei transvaginale cu examenul Doppler color are o sensibilitate de 100% în diagnosticarea BIP, dar mai este necesara efectuarea altor studii pentru confirmarea acestui rezultat
> RMN - examen prohibitiv, datorita costului dar cu o sensibilitatea si specificitate mare în diagnosticul BIP
Standardul de aur în diagnosticul BIP este considerat a fi laparoscopia, deoarece permite vizualizarea organelor pelvice. Cu toate acestea, procedura este recomandata doar în cazul în care rezultatele examenelor precedente (examen clinic, teste sangvine, culturi etc) sunt neconcludente.
Pentru diagnosticul bolii inflamatorii pelvine se mai pot practica biopsierea tesutului endometrial si culdocenteza (recoltarea de lichid din fundul de sac).
Diagnosticul diferential se face cu: complicatiile post-avort, apendicita acuta, diverticuloza colonica, endometrita, gastroenetrita, chisturile ovariene, torsiunea de ovar, sarcina ectopica, infectiile tractului urinar.
- TRATAMENT
Toate pacientele diagnosticate cu BIP trebuie sa urmeze tratament antibiotic. Acesta nu trebuie amânat, pentru a se preveni aparitia sechelelor. În afara antibioticelor se mai pot administra analgezice, fluide intravenoase (în cazul deshidratarii)
CDC a elaborat o serie de criterii necesare pentru spitalizare:
> prezenta sarcinii
> lipsa raspunsului la terapia antimicrobiana orala
> incapacitatea de a tolera regimul de tratament oral
> socierea bolii cu greata, voma sau febra înalta
> prezenta abcesului tubo-ovarian
> imunodeficienta (infectie HIV, terapie imunosupresoare etc)
Initierea pompta a tratamentului antibiotic poate preveni complicatiile severe la nivelul organelor reproducatoare. Cu cât tratamentul este mai amânat, cu atât riscul infertilitatii sau de aparitie a unei sarcini ectopice este mai mare. Datorita dificultatii identificarii microorganismelor implicate si a asocierii acestora în declansarea unui episod de BIP, se opteaza pentru terapia empirica. Terapia antibiotica empirica trebuie sa acopere tot spectrul de germeni susceptibili de a fi implicati în patogeneza bolii. Asocierile antibiotice recomandate:
> cefoxitin/cefotetan plus doxiciclina
> clindamicina plus gentamicina
> ampicilina-sulbactam plus doxiciclina
> ceftriaxona/cefoxitin plus doxiciclina
Un studiu recent a demonstrat echivalenta dintre tratamentul asociat - ceftriaxona si azitromicina x 2 saptamâni si tratamentul cu doxiciclina x 2 saptamâni, în cazul BIP usoare. Costul scazut face ca azotromicina sa fie aleasa mai frecvent.
Simptomele pot disparea în primele zile ale tratamentului antibiotic, dar e recomandat ca acesta sa fie dus la capat, pentru prevenirea antibiotico-rezistentei. Partenerii sexuali ai femeilor tratate cu antibiotice trebuie sa fie la rândul lor tratati, pentru a preveni riscul reinfectarii. Desi asimptomatici, partenerii sexuali pot fi infectati cu bacterii implicate în aparitia BIP. Contactele sexuale trebuie evitate pâna la recuperarea completa (2-3 luni). Folosirea ulterioara a prezervativelor sau diafragmei cu spermicide e necesara pentru prevenirea recaderilor.
Complicatiile bolii inflamatorii pelvine, cum sunt durerile pelvine cronice si fibroza, sunt dificil de tratat, dar pot fi ameliorate chirurgical.
- PREVENIREA BIP
> evitarea contactelor sexuale cu parteneri diferiti
> relatii monogame reciproce
> folosirea unei bariere contraceptive (diafragma, prezervativ) în timpul contactelor sexuale
> consultarea medicului în cazul suspiciunii de BTS
> respectarea instructiunilor medicului, în cazul tratamentului pentru BIP
- PROGNOSTIC
Daca e tratata la timp, prognosticul e favorabil. Boala inflamatorie pelvina poate evolua cu: infertilitate, sarcini extrauterine, dureri pelvine cronice, abcese tubo-ovariene, peritonita, septicemie. Prognosticul prost e legat de initierea tardiva a terapiei antimicrobiene sau nerenuntarea la stilul de viata nesanatos (parteneri sexuali diferiti, lipsa protectiei în timpul contactelor sexuale etc).
statistici
căutare personalizată
