INVAGINATIA INTESTINALĂ
> invaginatia acuta la sugar, care apare în primul an de viata (mai frecvent între 6 si 12 luni) si afecteaza cu preponderenta sexul masculin. Simptomele precoce includ: greata, varsatura de obicei bilioasa, refuzul alimentatiei, crampe abdominale. Semnele tardive constau în rectoragii (sângerari rectale), hematochezie (sânge în scaun), deshidratare si letargie. La examenul fizic, la nivel abdominal se poate palpa o masa tumorala. Deoarece sugarii nu pot sa comunice verbal, pentru a-si manifesta disconfortul vor plânge si vor fi nelinistiti, iritabili. În fazele initiale, copilul pare normal între accesele de durere, care reapar si se intensifica la fiecare 5 - 30 de minute. Pe masura ce afectiunea evolueaza, copilul devine slabit si tacut între episoadele de durere. La debut, scaunele au aspect normal, dar dupa câteva ore vor deveni apoase si mai frecvente. Irigoscopia are atât indicatie diagnostica, dar si terapeutica. Procedura de reducere a invaginatiei dureaza 30 minute, iar pacientul trebuie spitalizat pe o perioada de 24 de ore pentru ca pot aparea recurente. Riscul major al irigografiei este perforatia intestinala cauzata de insuflarea aerului sub presiune. Aceasta apare când intestinul este sever afectat din cauza lipsei irigatiei. Clisma baritata are o rata de succes de 80%. Tratamentul chirurgical se recomanda în cazul în care invaginatia nu a putut fi redusa în urma clismei baritate.
> invaginatia adultului apare mai frecvent ca proces secundar al unor tumori cu localizare intestinala. La adulti simptomele sunt mai putin rasunatoare si includ: dureri abdominale cu caracter de crampe, greata, voma, balonare, modificari de scaun. Invaginatia poate fi diagnosticata în timpul interventiei chirurgicale, la pacientii cu sindrom obstructiv mecanic. Formele cronice sunt specifice, desi afectiunea poate avea si evolutie acuta sau subacuta. În formele cronice, dezinvaginatia se produce spontan, fara interventii terapeutice. În celelalte forme, tratamentul de electie este cel chirurgical, cu dezinvaginatie asociata sau nu rezectiilor intestinale segmentare.
Febra nu este un simptom specific invaginatiei intestinale! În cazul în care ea apare, este un semn de prognostic prost, consecutiv perforatie intestinale si sepsisului.
Invaginatia intestinala poate deveni o urgenta chirurgicala, daca nu este tratata la timp, evoluând chiar cu deces în lipsa reducerii. Când se suspecteaza o astfel de afectiune, pacientul trebuie dus de urgenta la spital. Dupa tratament, prognosticul este foarte bun, dar în lipsa acestuia decesul survine în câteva zile. Initierea precoce a tratamentului este o necesitate, deoarece cu cât timpul de invaginatie este mai mare, cu atât mai mult ansele sunt supuse hipoxiei si pot fi compromise. Invaginatia intestinala prelungita creste riscul ischemiei si necrozei anselor intestinale, cu necesitatea rezectiilorchirurgicale.
Invaginatia intestinala poate fi diagnosticata gresit ca hernie sau apendicita, datorita simptomelor similare ale acestor afectiuni.
statistici
căutare personalizată
Invaginatia intestinala apare ca urmare a telescoparii unei anse intestinale în lumenul celei subiacente, cu antrenarea mezenterului si afectarea vascularizatiei. Exista mai multe forme:
> colica (implica segmentele intestinului gros),
> enterica (e localizata la nivelul intestinului subtire),
> ileocecala (valva ileocecala se telescopeaza în cec),
> ileocolica (apare când segmentul terminal al ileonului este telescopat în colon).
Dintre acestea, zona cea mai frecvent afectata este zona ileocecala, la nivelul careia au loc 2 telescopari: ileocecala sau ileocolica. Exista 2 forme clinice, stabilite în functie de vârsta de aparitie:
