VITILIGO
PRELIMINARII
Vitiligo este o leucodermie idiopatica, caracterizata prin pierderea pigmentului normal al pielii - melanina - si care se manifesta prin aparitia de macule depigmentate, albe, la nivelul tegumentelor. Afectiunea afecteaza în mod egal ambele sexe. Se considera ca vitiligo se produce printr-o disfunctie a melanocitelor, care sunt responsabile de sinteza melaninei si de pigmentarea normala a pielii. Cauza afectiunii nu este pe deplin elucidata, dar exista ipoteza unor mecanisme autoimune, implicarea unor factori genetici si factori de mediu. Incidenta globala a bolii este de 1-2%, în populatia generala.
SEMNE SI SIMPTOME
Pacientii cu vitiligo prezinta pete depigmentate, albe, relativ simetrice (în special la nivelul tegumentelor fetei, genunchilor, mâinilor, încheieturilor, toracelui si regiunii inghinale) si uneori fire de par decolorate. Datorita pierderii pigmentului si de la nivelul retinei, poate apare uveita. Desi boala poate debuta la orice vârsta, primele pete apar de obicei în jurul vârstei de 20-30 ani.
Exista 3 tipuri de vitiligo:
> focal: depigmentarea este limitata la câteva zone restrânse, de dimensiuni mici
> segmentar: petele depigmentate sunt localizate la nivelul unui singur segment al corpului (fata, trunchi, brate, picioare)
> generalizat: petele sunt multiple si raspândite difuz
Evolutia afectiunii este dificil de estimat. Uneori, pacientii pot observa disparitia spontana a petelor, fara niciun fel de tratament, alteori depigmentarea se extinde si poate cuprinde suprafete mari de tegument.
PATOGENIE
Desi mecanismul exact al bolii nu a fost complet elucidat, s-a observat ca la majoritatea pacientilor debutul afectiunii pare a fi corelat cu un stress psihoemotional major sau o supraexpunere la soare. La ora actuala, ipoteza agreata de dermatologi este ca vitiligo poate fi încadrat ca o afectiune autoimuna, în care exista anticorpi care ataca propriile melanocite. De altfel, vitiligo este frecvent asociat cu alte boli autoimune, cum ar fi afectiuni tiroidiene (boala Basedow-Graves), anemia Biermer (anemia pernicioasa), alopecia areata, boala Addison (insuficienta corticosuprarenaliana).
DIAGNOSTIC
Diagnosticul se pune pe prezenta maculelor depigmentate, înconjurate de o zona fina de hiperpigmentare, observate la inspectie. Se pot efectua de asemenea teste de functionalitate tiroidiana, analize sangvine pentru depistarea unei anemii si dozarea ANA (anticorpilor antinucleari) sau o biopsie cutanata din zona depigmentata.
Confirmarea diagnosticului se face folosind lampa Wood, care ilumineaza zonele cu vitiligo si le evidentiaza mai bine (uneori, petele nu sunt vizibile la lumina naturala).
TRATAMENT
Exista multiple optiuni terapeutice pentru vitiligo:
> terapie topica cu corticosteroizi: eficacitatea este cu atât mai mare cu cât tratamentul este initiat cât mai rapid de la debutul bolii.
> psoralen topic + UVA (PUVA): psoralenul administrat oral cu 2-3 ore înaintea sedintei de fototerapie creste sensibilitatea pielii la razele UV.
> fototerapia cu nUVB (narrow UVB): nu necesita administrarea de psoralen.
> tratament chirurgical: grefa de piele, transplant de melanocite.
> terapie topica cu creme pe baza de calcipotriol sau pe baza de catalaza si superoxid dismutaza (pacientii cu vitiligo au un nivel scazut al enzimei numita catalaza, care descompune peroxidul de hidrogen - toxic pentru melanocite - în apa si oxigen, iar superoxid dismutaza are rol antioxidant).
> pacientii care au o suprafata foarte mare afectata pot opta si pentru depigmentare totala (cu hidrochinona), pentru uniformizarea culorii pielii.
Sfaturi pentru pacientii cu vitiligo:
> sfaturi privind alimentatia: trebuie evitate ciocolata, cafeaua si condimentele. Se recomanda consumul de morcovi si hrean.
> sfaturi privind expunerea la soare: se va evita expunerea prelungita la soare si se vor folosi creme de protectie cu SPF ridicat. Singurele intervale orare recomandate pentru expunere sunt înainte de ora 10 si dupa ora 18, atunci când spectrul de ultraviolete este mai îngust.
statistici
căutare personalizată
