SUFLURILE CARDIACE
Dupa modul de producere, suflurile pot fi:
> organice - apar prin leziuni organice (congenitale sau dobândite) ale structurilor cardiace (valve, aparat subvalvular).
> organofunctionale - se produc ca urmare a dilatarii cavitatilor cardiace si implicit si a aparatului valvular în anumite afectiuni cardiace (insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala).
> functionale - sunt sufluri de flux, nu presupun leziuni organice ci doar un sindrom circulator hiperkinetic (flux circulator crescut) datorat unor afectiuni extracardiace (anemie, sarcina, hipertiroidism, febra, fistula arteriovenoasa, hipersimpaticotonie).
Suflurile cardiace pot fi:
i) patologice - atunci când atesta existenta unei afectiuni cardiace sau extracardiace
Suflurile patologice sunt depistate adesea la un consult medical de rutina sau la o internare pentru simptome cardiovasculare (cianoza, dispnee, palpitatii, sincope, manifestari de insuficienta cardiaca, dureri anginoase) sau noncardiovasculare (când examenul clinic efectuat de medic evidentiaza un suflu cardiac de investigat).
Caracteristicile suflurilor cardiace patologice:
> sunt aspre, rugoase
> pot ocupa întreaga sistola (holosistolice)
> de obicei au intensitate mare (pe o scara de la 0-6, frecvent sunt peste gradul 3)
> se însotesc de freamat (echivalentul palpatoriu al suflului)
> apar în afectiuni structurale cardiace (valvulopatii, defecte septale)
> pacientii sunt frecvent simptomatici
> necesita investigatii suplimentare (EKG, radiografie pulmonara, ecocardiografie, cateterism cardiac)
Diferentierea între suflurile organice si cele anorganice (functionale, organofunctionale) se face analizând caracteristicile fiecaruia:
> suflurile anorganice: sunt aproape exclusiv sistolice, nu ocupa toata sistola (sunt merosistolice), au intensitate mica, nu se însotesc de freamat, nu iradiaza, se localizeaza adesea în afara focarelor de auscultatie (endoapexian) si au o mare variabilitate (se modifica cu respiratia si cu pozitia - se atenueaza sau chiar dispar, se modifica - dispar si reapar de la o zi la alta).
> suflurile organice pot fi sistolice sau diastolice (când sunt sistolice ocupa de obicei toata sistola - holosistolice), se însotesc frecvent de freamat, au intensitate medie-mare, frecvent iradiaza, se localizeaza în focarele valvulare (aortic, pulmonar, tricuspidian, mitral), nu dispar la respiratie sau la modificarea pozitiei (îsi pot schimba însa caracterele la inspir sau expir profund - Manevra Rivero-Carvalho, si se pot modifica cu pozitia - spre exemplu insuficienta aortica se ausculta mai bine cu trunchiul aplecat înainte), sunt constante în timp (cu exceptia situatiilor în care apar leziuni suprapuse - endocardita bacteriana, perforatie de sept interventricular sau perete cardiac post-infarct).
ii) nepatologice - inocente
Caracteristicile suflurilor cardiace nepatologice (inocente):
> sunt frecvente la copii (50-75%)
> de obicei sunt sistolice
> au intensitate mica (sub gradul 3)
> sunt variabile în timp
> se pot ausculta în mai multe zone ale ariei precordiale
> sunt audibile doar în decubit dorsal, dispar în ortostatism sau sezut
> apar în stari febrile, anemii, stari de anxietate (teama de halat alb), dupa efort
> nu necesita investigatii suplimentare
Un exemplu de suflu inocent este murmurul venos cervical (tonalitate si intensitate scazuta), care este audibil pe vasele de la baza gâtului la copii. Suflul mamar (care este sistolic sau continuu) este tot un suflu inocent ce apare la gravide în ultimul trimestru, datorita fluxului crescut la nivelul glandelor mamare.
citeste si Analiza stetacustica a suflurilor cardiace
statistici
căutare personalizată
Circulatia sângelui la nivelul inimii este unidirectionala (vene - atrii - ventriculi - artere) atât pentru cordul drept (care preia sângele venos prin venele cave, îl circula prin atriul drept, apoi ventriculul drept si îl pompeaza în artera pulmonara), cât si pentru cordul stâng (care preia sângele arterializat prin venele pulmonare în atriul stâng si îl pompeaza prin intermediul ventriculului stâng în artera aorta). Unidirectionalitatea fluxului este asigurata atât de diferentele de presiune între circuitul venos si arterial, cât si de prezenta unui sistem de valve care permite curgerea sângelui în aval (dinspre vene - artrii - ventriculi - artere) si împiedica refluarea lui în amonte. Curgerea sângelui la nivelul cordului este lamelara. Atunci când devine turbulenta, apar grupuri de vibratii acustice denumite sufluri cardiace.
