Herpesul

Herpesul este o boal? infec?ioas? de etiologie viral?, rx caracterizat? prin persisten?a ?i laten?a infec?iei, ailment cu multiple reactiv?ri. Clinic, manifest?rile sunt variate, de la leziuni localizate pân? la herpes generalizat.

Cauze

Agentul etiologic al acestei infecţii este reprezentat de virusul Herpes simplex, tipul 1 sau 2 ce aparţin familiei Herpesviridae, virusuri cu neurotropism şi neuroinvazivitate, răspunzătoare de infecţiile herpetice la om. S-a observat că tipul 1 de virus este implicat în apariţia leziunilor specifice pe jumatătea superioară a corpului, iar tipul 2 afectează jumătatea inferioară.

Infecţia se trasmite pe orizontală, prin contact direct: oral, genital, mai rar prin picături; prin obiecte contaminate cu secreţii sau prin în urma transplantului renal.

Virusurile herpetice umane se pot transmite şi pe verticală, de la mamă la făt, în timpul naşterii.

Boala are caracter recidivant, datorită persistenţei virusului în stare latentă în organism. Infecţia cu tipul 1 de virus reduce probabilitatea infecţiei cu tipul 2.

Clinic: semne și simptome

Primoinfecţia se produce la vârste mici (de obicei in copilărie), fiind o infecţie inaparentă (fără manifestări clinice). Dacă infecţia se produce la nou-născut, evoluţia este severă, sub formă de herpes generalizat urmat de deces.

Herpesul recidivant reprezintă reacutizările unei infecţii latente, în prezenţa anticorpilor. Apare de obicei în anumite condiţii ce favorizează acutizarea: pneumonie, gripă, tulburări digestive, stres, menstruaţie.

Herpesul febril recidivant se exprimă sub forma unui buchet de vezicule transparente pe un fond eritematos, la joncţiunea cutaneo-mucoasă.

Evoluţia herpetică are 3 stadii:

> Stadiul preeruptiv, durează câteva ore şi este caracterizat de prurit, arsură şi senzaţie de tensiune la locul unde va apărea herpesul.

> Stadiul eruptiv. Iniţial apare o zonă eritematoasă, congestivă, la nivelul căreia se pot deosebi câteva papule. În curând aceste papule se vor transforma în vezicule cu conţinut lichidian limpede.

> Stadiul de cruste apare după ulceraţia veziculelor. În ziua 6-8 crustele sunt superficiale, iar după îndepărtarea lor la 7-10 zile de la debutul erupţiei rămâne o maculă pigmentată în zona herpesului.

Localizările herpetice cele mai frecvente sunt: herpes labial, peribucal şi nazo-labial, panariţiu herpetic la nivelul unghiilor, eczemă herpetică (poate evolua până la herpes generalizat).

Manifestările herpesului cutanat sunt diferite faţă de cele clasice sub formă veziculoasă. Herpesul cutanat se poate opri în stadiul de maculă eritematoasă sau poate evolua până la herpes generalizat la persoanele imunocompromise.

Forme clinice

Gingivo-stomatita herpetică este caracterizată de prezenţa erupţiei herpetice la nivelul cavităţii bucale, pe mucoasa gingivală. Veziculele se ulcerează rapid, determinând o durere intensă, însoţită de hipersalivaţie, halenă fetidă (respiraţie urât-mirositoare) şi dificultăţi de masticaţie. Se însoţeşte de adenopatie cervicală. Leziunile se pot suprainfecta cu bacterii din cavitatea bucală.

Kerato-conjunctivita herpetică este o manifestare a primoinfecţiei care debutează cu vezicule în buchet localizate pe conjunctiva palpebrală şi cu leziuni ulcerative corneene care duc la opacifierea corneei şi chiar la orbire. Se însoţeşte de adenopatie preauriculară.

Herpesul genital este produs de obicei de Herpes simplex tipul 2. La femei, infecţia se localizează pe colul uterin sub formă de vulvovaginită. La bărbat, veziculele apar pe gland sau prepuţ.

Herpesul neo-natal este o infecţie herpetică generalizată, determinată frecvent de tipul 2 de virus, contractată în timpul travaliului de la mama cu herpes genital. Boala evoluează rapid, iar decesul are loc în cateva zile. Se recomandă ca gravidele cu herpes genital să nască prin cezariană, pentru prevenirea infecţiei nou-născutului.

Hepatita herpetică apare în evoluţia herpesului neonatal sau la adulţii imunosupresaţi. Evolueaza cu insuficienţă hepatică şi deces.

Meningita herpetică e determinată de tipul 2 de virus, şi evoluează cu manifestări severe.

Encefalita herpetică apare la imunodeprimaţi şi la nou-născuţi, fiind determinată de tipul 1 de virus. Clinic se manifestă prin febră cu debut brusc, somnolenţă, obnubilare şi comă. Are o evoluţie letală.

Diagnostic

Diagnosticul se face pe baza manifestărilor clinice care sugerează acest tip de infecţie. Diagnosticul clinic trebuie corelat cu diagnosticul de laborator care are rolul de a confirma suspicionarea infecţiei herpetice. Produsele patologice recoltate sunt: lichid din vezicule sau ulceraţii, cruste, sânge, fragmente de organe la necropsie, LCR.

Tratament

În herpesul localizat, pentru prevenirea suprainfecţiei bacteriene şi favorizarea formării crustelor se poate administra local rodilemid. În herpesul recidivant, se poate administra rodilemid intramuscular şi aciclovir oral. În herpesul neonatal şi în formele severe se recomandă aciclovir oral sau perfuzabil. Infecţia latentă din ganglionii nervosi nu poate fi eliminată prin administrarea de aciclovir sau alte antivirale.

Alte medicamente antivirale recomandate în tratamentul formelor herpetice acutizate sunt: famciclovir, valaciclovir, valganciclovir, penciclovir, ganciclovir.

Nou-născuţii şi persoanele imunodeprimate cu herpes trebuie sa fie izolaţi, iar în cazul gravidelor cu herpes genital se va recomanda naşterea prin cezariană. Profilaxia infecţiilor nozocomiale se face prin sterilizarea corectă a instrumentelor folosite în spitale.

La contacţii imunodeprimaţi sau la nou-născuşii pe cale naturală din mame cu herpes genital, se vor administra imnunoglobuline antiherpetice sau aciclovir în scop profilactic.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii