Pericardita constrictivã se caracterizeazã printr-o fibrozare si calcificare a pericardului, cu afectare a miocardului prin spiculi de fibrozã.
Pericardita constrictivã
Disecția de aortă
Disecția de aortă este o afecțiune rară, dar cu potențial letal, care apare cu o incidență de 2.9:100.000. Mortalitatea precoce crește cu 1% pe oră dacă disecția nu este diagnosticată și tratată corespunzător.
Anevrismul de aortă
Artera aortă este cea mai mare artera a organismului, transportând circa 200 milioane de litri de sânge pe durata întregii vieti.
Tromboembolismul pulmonar (TEP)
Tromboembolismul pulmonar (TVP) este o complicatie a trombozei venoase profunde (TVP) si apare în contextul acelorlasi factori de risc:
Tromboza venoasă profundă (TVP)
Boala tromboembolica (tromboembolismul venos - TEV) este o entitate patologica care include atât tromboza venoasa profunda (TVP), cât si tromboembolismul pulmonar (TEP).
Hipertensiunea pulmonară
Hipertensiunea pulmonară (HTP) este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii în circulatia pulmonara, putând fi consecinta fie a bolilor cardiace, fie a bolilor pulmonare. Valorile normale ale presiunii arteriale pulmonare sunt 18-30 mmHg, pentru cea sistolica, si 4-12 mmHg, pentru cea diastolica.
Suflurile cardiace
Circulaţia sângelui la nivelul inimii este unidirecţională (vene – atrii – ventriculi – artere) atât pentru cordul drept (care preia sângele venos prin venele cave, îl circulă prin atriul drept, apoi ventriculul drept şi îl pompează în artera pulmonară), cât şi pentru cordul stâng (care preia sângele arterializat prin venele pulmonare în atriul stâng şi îl pompează prin intermediul ventriculului stâng în artera aortă).
Urgențele hipertensive
Criza hipertensivă reprezintă creşterea bruscă a tensiunii arteriale la valori la care se pot produce leziuni ale organelor ţintă (cord, rinichi, creier, circulaţie retiniană). În funcţie de severitate şi de atitudinea terapeutică, crizele hipertensive sunt împărţite în:
Aritmii heterotrope ventriculare
ETIOLOGIE
> Aritmiile ventriculare pot apărea atât pe cord sănătos (ESV sunt frecvente la vârstnici), cât mai ales pe cord patologic: ischemie miocardică (angină instabilă, angină Prinzmetal, IMA), post IM (cicatricea postnecrotică poate cauza tulburări de conducere şi excitabilitate intraventriculară), sindrom malign de reperfuzie în IMA (când apar, după tromboliză, aritmii ventriculare maligne de tipul TV sau FV), cardiomiopatii, hipertrofii ventriculare apărute în contextul unor valvulopatii, insuficienţă cardiacă, displazie aritmogenă de VD, miocardite, sindrom de QT lung, prolaps de valvă mitrală.
