PROGERIA - suflet de copil prizonier într-un corp de batrân
Progeria sau sindromul Hutchinson-Gilford Progeria este o boala genetica extrem de rara care consta în accelerarea procesului de îmbatrânire. Boala afecteaza circa 1 din 8 milioane nou-nascuti. Desi este o boala genetica, nu este ereditara, ci apare ca o mutatie sporatica (a fost descrisa totusi o forma ereditara la o singura familie, la care parintii au transmis celor 5 copii gena responsabila de aparitia bolii). Exista doar 100 cazuri descrise în literatura medicala pâna în acest moment. Copiii cu progeria rareori traiesc peste 13 ani, când organismul lor arata si functioneaza ca la 80 ani (cu exceptia performantelor intelectuale, care se dezvolta în ritmul normal). Primele semne de îmbatrânire apar în jurul perioadei de 18-24 luni, când se constata oprirea în crestere, scaderea grasimii corporale si pergamentarea tegumentelor. Decesul apare prin complicatii ale aterosclerozei - fie infarct, fie accident cerebrovascular. Nu exista tratament pentru progeria. Se poate practica bypass aortocoronarian sau angioplastie pentru prevenirea evenimentelor coronariene.
Desi este o boala orfana, cercetatorii au manifestat o atentie speciala fata de progeria în speranta ca vor întelege mai bine mecanismele îmbatrânirii, proces care afecteaza pe toata lumea la un moment dat.
Boala a fost pentru prima oara descrisa de Dr. Jonathan Hutchinson, în 1886, si Dr. Hastings Gilord, în 1904.
Pâna în 2008, aproximativ 100 cazuri au fost identificate la nivel mondial.
Progeria este o afectiune autosomal dominanta, ceea ce înseamna ca mutatia poate aparea la nivelul unei singure gene dintr-o celula pentru a determina boala. Spre deosebire de alte afectiuni asociate cu o îmbatrânire prematura (sindrom Werner, sindrom Weber-Cockayne, xeroderma pigmentosum), progeria nu apare datorita unui deficit al mecanismelor de reparare a ADN-ului.
În 2003, cercetatorii de la NHGRI (National Human Genome Research Institute), împreuna cu cei de la Progeria Research Foundation, au descoperit ca boala se datoreaza unei mutatii punctiforme la nivelul unei singure gene, LMNA, care codifica lamina A. Mutatia genei LMNA duce la sinteza unei forme mutante a prelaminei A, care produce o forma anomala a laminei A, o proteina structurala importanta. Deficitul de lamina A duce la instabilitatea nucleului celular, cu aparitia îmbatrânirii premature.
Parintii si fratii copiilor cu progeria nu sunt afectati de boala, mutatia aparând cel mai probabil la nivelul spermatozoizilor, înainte de conceptie. În majoritatea cazurilor, mutatia apare prin substitutia aceleiasi perechi de baze din totalul de 25.000 pB ale genei LMNA.
Gena LMNA codifica 2 proteine, lamina A si lamina C, care au un rol esential în stabilizarea membranei interne a nucleului celular. Forma anormala de lamina A destabilizeaza membrana nucleara, astfel ca pot aparea cu usurinta leziuni celulare.
Rata îmbatrânirii este estimata a fi de 6-8 ori mai mare decât cea normala.
Nou-nascutii cu progeria sunt perfect normali, sanatosi, semnele de îmbatrânire începând sa apara în jurul vârstei de 1 an jumatate - 2 ani: retard sau chiar oprire în crestere (atât staturala cât si ponderala), pierderea grasimii corporale, lipsa de energie. Ulterior, apar si semne evidente de îmbatrânire: tegumente pergamentoase, artroze, stigmate de ateroscleroza, boli cardiovasculare, caderea parului. Faciesul în progerie este caracteristic: fata si mandibula mica, cutie craniana mare.
Exista si unele afectiuni asociate în mod uzual cu îmbatrânirea care nu se întâlnesc la copiii cu progeria: cataracta, osteoartrita, predispozitie la cancer, neurodegenerare.
Diagnosticul se poate pune pe baza aspectului clinic, si se confirma prin testare genetica. Nu exista tratament curativ pentru progeria. Majoritatea tratamentelor au ca scop prevenirea complicatiilor, în special a celor cardiovasculare: bypass aortocoronarian sau angioplastie cu stent, aspirina în doze cardiologice. S-a încercat si tratamentul cu hormon de crestere (GH), dar fara rezultate notabile. Au fost propuse si o serie de medicamente anticanceroase, dintre care inhibitorii de farneziltransferaza (Lonafarnib) se afla în studiu.
90% dintre pacientii cu progeria mor prin complicatii cardiovasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral).
Un raport din 2003 publicat în revista Nature sustine ca progeria poate fi o trasatura dominanta de novo. Se dezvolta în timpul diviziunii celulare într-un zigot abia conceput sau în gametii unuia dintre parinti. Boala este cauzata de mutatii ale genei LMNA din cromozomul 1, care duce la sinteza unei forme mutante de lamina A (progerina). Unul dintre autorii cercetarii, dr. Leslie Gordon, nu a stiut nimic despre progeria pâna când fiul sau, Sam, a fost diagnosticat la 21 luni. Împreuna cu sotul sau, pediatrul Scott Berns, au fondat Fundatia de cercetare a progeriei (Progeria Research Foundation).