Dictionar medical

dacriocistita - inflamatia sacului lacrimal, inclusiv membranele mucoasa si submucoasa ale acestuia; ocazional, se poate extinde la tesutul conjunctiv înconjurator si evolua cu celulita periorbitala; de obicei este consecinta obstructiei prelungite a ductului nazolacrimal; simptomele includ: epifora (lacrimare profuza), eritem si edem al sacului lacrimal, ce se poate extinde la pleoape si conjunctive, durere la presiune; tratamentul consta în aplicarea locala de comprese calde, terapie antibiotica sistemica si topica, drenarea lichidului si repremeabilizarea ductului; în cazul cronicizarii, se poate practica extirparea sacului lacrimal sau o interventie chirurgicala intranazala (dacriocistorinostomie)

daltonism - anomalie genetica cu transmitere X-linkata recesiva, frecventa la barbati, caracterizata prin imposibilitatea de a distinge între rosu si verde; sinonime: protanopie, deuteranopie, cecitate cromatica

decompensare - insuficienta functionala a unui organ, aparuta în conditii de stress sau boala

defibrilare - conversia fibrilatiei ventriculare sau atriale prin aplicarea socurilor electrice; sinonim: cardioversie

defibrilator - instrument electric folosit pentru defibrilarea cardiaca; poate fi folosit extern sau sub forma unui defibrilator automatic implantat intracardiac; sinonim: cardiodefibrilator

deglutitie - actul de înghitire

delirium tremens - tulburari neurologice, psihiatrice si cardiovasculare (agitatie severa, halucinatii, fluctuatii majore ale tensiunii arteriale si pulsului) aparute la 3-4 zile de la întreruperea brusca a consumului de alcool, la o persoana alcoolica dependenta; la 15% dintre pacienti, acest stadiu poate fi fatal; tratamentul consta în administrarea de benzodiazepine (clordiazepoxid) sau carbamazepina; sinonim: delir alcoolic

deltoid - muschi de forma triunghiulara, apartinând partii superioare a membrului superior, ce acopera articulatia umarului; este inervat de nervul axilar

dementa - declin progresiv, ireversibil al functiei mentale, marcat de afectarea memoriei, deficite de judecata, rationalizare, abstractizare, memorare, întelegere, învatare, executarea comenzilor sau folosirea unui anumit limbaj; este caracteristica persoanelor în vârsta, afectând mai frecvent sexul feminin

dendrita - prelungire citoplasmatica a celulei neurale (neuronului) care are rolul de a conduce impulsul nervos, participând la formarea sinapselor cu alti neuroni; în functie de numarul dendritelor, neuronii pot fi: pseudounipolari, bipolari, multipolari (Golgi I si II)

dentina - componenta dura, calcificata a dintelui, ce înconjoara radacina dentara; este acoperita de smalt sau cement

denutritie - consecinta unui aport sau stocaj de substante energetice sau proteice insuficient pentru nevoile organismului; forma morbida a malnutritiei, putând evolua pâna la starea de marams nutritional

dermatita - rash inflamator, caracterizat de prurit si eritem; inflamatie a tesutului cutanat, cauzata de numerosi factori; exemple: d. actinica, d. alergica de contact, d. atopica, d. pustulara contagioasa, d. de scutec, d. exfoliativa, d. herpetiforma, d. medicamentoasa, d. seboreica

dermatita actinica - rash cronic eritematos sau eczematos, localizat de obicei la nivelul fetei, aparut ca urmare a expunerii la razele ultraviolete (UV); afecteaza în special indivizii cu vârsta mai mare de 50 de ani; sinonim: dermatita de fotosensibilizare

dermatofit - ciuperca parazita care traieste la nivelul tegumentelor, penetrând rar epidermul sau anexele pielii (par, unghii); cei mai importanti dermatofiti fac parte din genurile Microsporum, Trichophyton si Epidermophyton

dermatolog - medic specialist în boli dermatologice

dermatom - 1. îngustare circumscrisa a tegumentului; 2. regiune a tegumentului deservita de un singur nerv senzitiv; 3. portiunea laterala a somitei embrionare, la nivelul careia îsi are originea dermul; 4. instrument chirurgical folosit pentru taierea de fâsii subtiri de piele, folosite pentru transplantare

dermatomicoza - infectie cutanata cauzata de anumiti fungi din genul Tricophyton, Epidermophyton sau Microsporum; ex: tinea pedis, tinea corporis

dermatomiozita - afectiune acuta, subacuta sau cronica a tesutului conjunctiv, de cauza necunoscuta, caracterizata prin edem, rash, slabiciune, durere si inflamatie a muschilor; simptomele includ: febra, slabiciune generalizata, leziuni mucoase (papule Gottron), dureri articulare; disfagia apare la o treime dintre pacienti; tratamentul include: repaus la pat, administrare de corticosteroizi si alte antiinflamatoare (azathioprina, ciclofosfamida, metotrexat), folosite în cazul lipsei de raspuns la corticoterapie

dermatoza - afectiune cutanata, de cauza neinflamatorie; ex.: d. papulosa nigra, d. pigmentara progresiva

descuamare - dezlipirea stratului superficial al epidermului; sinonim: exfoliere

desensibilizare - tratament folosit în alergii, bazat pe injectarea repetata a unor solutii diluate ce contin antigenul (alergenul); concentratia solutiilor trebuie sa fie destul de slaba ca sa nu provoace simptome, dar suficient de puternica pentru a promova cresterea tolerantei imune

deshidratare - pierderea unei cantitati mare de lichide, cu scaderea volumului plasmatic

determinant antigenic - zona specifica din structura antigenului, care se cupleaza cu anticorpul, determinând specificitatea reactiei antigen-anticorp

detresa - stare patologica cu potential letal, caracterizata prin afectarea majora a unor functii; ex: detresa respiratorie a nou-nascutului, sindromul de detresa respiratorie a adultului, detresa cardiovasculara

detritus - substante reziduale, aparute în urma dezintegrarii

detrusor - muschi al vezicii urinare, care prin contractie determina golirea acesteia; starea de relxarea permite vezicii urinare sa se umple

dextrina - carbohidrat rezultat în urma digestiei partiale a amidonului; sub actiunea amilazelor se transforma în maltoza

dextrocardie - particularitate anatomica caracterizata prin situarea inimii în partea opusa (vârful cordului este orientat spre dreapta), ca o imagine în oglinda; poate aparea în cadrul situs inversus sau sindromului Kartagener

dextroza - forma izomerica a glucozei; sinonim: D-glucoza

diabet - afectiune endocrina caracterizata prin prezenta unei valori glicemice peste limita maxima acceptata, cauzata de scaderea secretiei pancreatice a insulinei sau cresterea rezistentei periferice la insulina

diaforeza - transpiratie excesiva, asociata frecvent cu soc sau alte urgente medicale

diafragma - 1. membrana subtire folosita în dializa; 2. componenta a microscopului optic, folosita pentru reglarea cantitatii de lumina; 3. bariera mecanica folosita în contraceptie; 4. muschi striat cu forma de cupola care separa cavitatea toracica de cea abdominala, promovând în aceasi timp actul respirator

dializa - procesul de difuziune a sângelui printr-o membrana semipermeabila ce retine produsii toxici si favorizeaza mentinerea echilibrului electrolitic si acido-bazic în cazul insuficientei renale

diapedeza - traversarea arteriolelor de catre celulele cu functii imune în cadrul raspunsului inflamator

diaree - eliminarea frecventa a fluidelor sau scaunului insuficient format, ca urmare a unor afectiuni intestinale de natura infectioasa, inflamatorie sau psihologica

diartroza - articulatie sinoviala, ce permite un grad mare de mobilitate a oaselor care participa la fromarea acesteia; ex: articulatia soldului, articulatia umarului

diastazis - 1. în fiziologie, ultima parte a diastolei, ce urmeaza umplerii ventriculare rapide; dureaza aproximativ 0,2 s, precedând sistola atriala; 2. în chirurgie, afectare osoasa ce consta în separarea epifizei de diafiza; d. recti - departarea muschilor drepti abdominali spre lateral fata de linia mediana (linia alba), aparuta de obicei la femeile însarcinate

diastola - perioada din ciclul cardiac, caracterizata prin relaxarea miocardului, ce alterneaza cu sistola sau contractia acestuia

diatermie - folosirea terapeutica a curentului cu frecventa înalta, în scopul generarii de caldura la nivelul unui organ; este folosita pentru cresterea fluxului sanguin în anumite zone ale corpului

diateza - predispozitia constitutionala pentru anumite boli; ex. diateza hemoragica - tendinta crescuta la sângerare

difterie - boala infectioasa, caracterizata de depunerea de membrane (formate din exudat inflamator) la nivelul amigdalelor, uvulei, palatului moale si faringelui posterior; agentul etiologic este reprezentat de Corynebacterium diphteriae, bacil gram-pozitiv, imobil, nesporulat

digestie - proces prin care alimentele sunt procesate mecanic si chimic la nivelul tractului intestinal pâna la forme absorbabile

diplegie - paralizia a doua parti simetrice ale corpului (de ex, ambele membre superioare)

diploid - prezenta a doua seturi de cromozomi, specifica celulelor somatice

diplopie - perceptia vizuala a doua imagini pentru singur obiect, datorata frecvent lipsei de coordinare a miscarilor oculare; vedere dubla; ex: d. binoculara, d. încrucisata (heteronima), d. directa (omonima), d. orizontala, d. monoculara, d. torsionala, d. verticala

dipsomanie - dependenta periodica incontrolabila pentru alcool în cantitati mari, urmata de o perioada de abstinenta de câteva luni; este diferita de alcoolosim, prin caracterul sau fluctuant

discalculie - inabilitatea de a face calcule matematice simple

dischezie - dificultati de defecatie, aparute de obicei dupa o suprimare voluntara a defecatiei pentru o perioada mare de timp; constipatie asociata cu scaderea reflexului de defecatie

discondroplazie - afectiune frecvent ereditara, caracterizata prin tulburari de crestere; termen general ce înglobeaza encondromatoza si exostoza, situate la nivelul epifizelor oaselor lungi, metacarpienelor si falangelor

discorie - forma anormala a pupilei

disdiadocochinezie - imposibilitatea efectuarii de miscari fine si rapide, alternante, cauzata de afectari cerebeloase

disestezie - o senzatia neplacuta anormala de arsura, taietura, amorteala, usturime, întepatura la nivelul pielii, cauzata de leziuni ale sistemului nervos, periferic sau central

disfagie - imposibilitatea sau dificultatea de a înghiti; ex.: d. paralitica, d. faringiana, d. spastica, d. orofaringiana, d. constricta, d. lusoria

disgenezie gonadala - tulburare endocrina congenitala, cauzata de lipsa de raspuns functional al ovarelor la stimularea hormonala pituitara (gonadotropina); este caracterizata de pierderea progresiva a celulelor germinale primordiale în dezvoltarea gonadala a embrionului; clinic se manifesta prin amenoree, lipsa maturarii organelor sexuale, statura mica, uneori coeficient de inteligenta sub limita inferioara; sinonim: sindrom Turner

dishidroza - afectiune cutanata, caracterizata prin prezenta unor pustule mici la nivelul mâinilor si picioarelor; dermatoza acuta, cronica sau recurenta a degetelor, palmelor si plantelor, manifestata prin vezicule cu lichid clar, pruriginoase ce evolueaza cu fisuri si lichenificare

disjunctie - separarea perechilor de cromozomi omologi în anafaza primei diviziuni meiotice

diskinezie - 1. afectarea abilitatii de a efectua miscari voluntare, cu prezenta miscarilor involuntare (ticuri, spasme, mioclonii si coree); 2. d. biliara - colici biliare recurente, caracteristice litiazei biliare; d. primara a cililor - afectiune autozomal recesiva, caraterizata prin imobilitatea cililor de la nivelul cailor aeriene, care evolueaza cu infectii pulmonare cronice si bronsiectazii

dislalie - afectare a vorbirii articulate cauzata de malformatii ale organelor vorbirii sau surditate

dislexie - dificultatea în citirea si interpretarea cuvintelor scrise, la persoanele la care vederea si inteligenta sunt normale

dismenoree - durere uterina severa asociata menstruatiei, întâlnita la peste jumatate dintre femeile fertile; precede menstruatia sau este concomitenta cu aceasta, scazând de obicei în intensitate pâna la sfârsitul perioadei de menstra; poate fi primara (lipsa asocierii cu o patologie pelvina) sau secundara (asociata cu o afectiune uterina: endometrioza, adenomioza uterina, boala pelvina iflamatorie cronica)

disostoza - osificare defectuoasa; defecte de osificare ale cartilajelor fetale; apare în cadrul sindomului Klippel-Feil sau Rubinstein-Taybi; când afectiunea afecteaza articulatia dintre 2 oase se foloseste termenul de sinostoza

dispareunie - durere la nivelul labiilor, pelvisului sau vaginului în timpul sau dupa contactul sexual, de cauze medicale sau psihologice: uscaciune vaginala, vaginita atrofica, endometrioza, vestibulita vulvara, lichen plan, infectii ale tractului urinar, traume psihologice (abuzuri sexuale)

dispepsie - disconfort abdominal superior cronic sau persistent, exprimat de obicei prin termenul de "indigestie"

displazie - maturare anormala a celulelor unui anumit tesut, precursoare proceselor neoplazice

dispnee - dificultate de respiratie, resimtita ca o sete de aer, pe care pacientul o constientizeaza; este de 2 feluri: inspiratorie si expiratorie; are 4 grade:1. dispnee la eforturi mari, 2. dispnee la eforturi medii, 3. dispnee la eforturi mici, gospodaresti, 4. dispnee de repaus sau ortopnee

dischirie - imposibilitatea de a relata care parte a corpului a fost atinsa

distrofie - dezvoltare anormala, cauzata de malnutritie, folosita în special pentru a indica degenerarea musculara

disurie - durere sau dificultate la urinare, în contextul unei cistite, uretrite, stricturi urinare, BTS, hipeplaziei benigne de prostata etc

diuretic - substanta medicamentoasa care creste debitul urinar, folosita în tratamentul hipertensiunii, insuficientei cardiace congestice si edemelor de alte cauze

diureza - secretia si eliminarea unei cantitati crescute de urina; apare în contextul diabetului zaharat, diabetului insipid, hipercalcemiei, dupa episoade de tahicardii supraventriculare, dupa administrarea de diuretice

diverticul - evaginare a peretelui unui organ luminal (frecvent la nivelul tubului digestiv)

diverticulita - inflamatia unuia sau mai multor diverticuli de la nivelul tractului intestinal, manifestata prin durere, anorexie, febra, ce poate evolua cu peritonita

diverticuloza - prezenta mai multor divericuli pe traiectul intestinului gros; frecventa la persoanele în vârsta

dizartrie - tulburare motorie de vorbire, cauzata de o afectare neurologica, caracterizata de o proasta articulare a cuvintelor

dizenterie - enterocolita manifestata prin dureri abdminale, febra, diaree muco-sangvinolenta, de etiologie infectioasa; agentii etiologici incriminati sunt Shigella dysenteriae si Escherichia coli (patotipul EHEC)

dopamina - catecolamina sintetizata de medulosuprarenala; neurotransmitator catecolaminergic implicat în unele forme de psihoza; poate fi folosita sub forma sintetica în terapia medicala a socului septic sau cardiogenic si a altor afectiuni

dorsiflexie - miscare în care scade unghiul dintre picior si gamba, ajungând pâna la 20-30 de grade; este opusa flexiei plantare

dracunculiaza - infectia parazitara produsa de nematodul Dracunculus medinesis

drepanocitoza - afectiune ereditara cu transmitere autozomal recesiva, caracterizata prin afectarea genelor pentru globina, cu aparitia hemoglobinei S si a eritrocitelor în forma de secera (drepanocite); sinonim: siclemie

dura mater - stratul extern al meningelui, care vine în contact cu cutia craniana si coloana vertebrala; sinonim: pahimeninge

durere - experienta senzoriala sau emotionala neplacuta, aparuta ca urmare lezarii unui tesut sau a actiunii unui stimul neconfortabil; cel mai frecvent simptom de prezentare la medic