Culoarea urinei poate reprezenta un indiciu important pentru diagnosticarea anumitor boli reno-urinare sau chiar sistemice.
În mod normal, urina are o culoare galben-deschis (gălbui), datorită prezenței de pigmenți fiziologici: renali (urocromi) și extrarenali (pigmenți biliari, urobilină, cantități mici de porfirine).
- incoloră (urină decolorată): aport excesiv de lichide și sudorație redusă, diuretice, cofeină, diabet insipid, diabet zaharat necompensat, insuficiență renală acută (în faza de reluare a diurezei) sau cronică
- galben închis-maro (urină hipercromă): deshidratare (urină foarte concentrată), hiperbilirubinemie directă (aspect de coca-cola sau bere brună) sau indirectă, dietă hiperproteică, transpirație excesivă (febră), consum de rubarbă sau bob de grădină, medicamente (clorochină, nitrofurantoin, primaquină, laxative cu senna, metronidazol)
- orange-portocaliu: medicamente (rifampicină, aminofenazonă, pyridium), consum de sfeclă, morcovi sau afine, aport excesiv de vitamina C sau B
- roz-roșie: hematurie, anticoagulante, methemoglobinemie, porfirie (aspect de vin de Porto), hemoglobinurie paroxistică nocturnă, mioglobinurie (sindrom de strivire), intoxicație cu plumb sau mercur, medicamente (clorpromazină, doxorubicină)
- maro închis, negru: alcaptonurie (ocronoză, datorită acumulării de acid homogentisic), melanom malign (melanurie), intoxicație cu cupru
- albastru: medicamente (triamteren, sildenafil, amitriptilină, indometacin, rinsapin), infecție cu Pseudomonas aeruginosa, hipercalcemie familială (blue diaper syndrome)
- verde: medicamente (amitriptilină, indometacin, propofol), ingestie de sparanghel, administrare de albastru de metilen (dezinfectant urinar), unele infecții bacteriene
Citește și despre aprecierea hidratării organismului după culoarea urinei.