De la publicarea criteriilor Roma III în 2006, cercetările asupra patologiei funcționale gastrointestinale au cunoscut o amploare semnificativă, ce au stat la baza formulării de noi criterii pentru caracterizarea acestora.
Astfel, spre deosebire de Roma III unde accentul pentru definirea patologiei funcționale era pus pe absența unei boli structurale, consensul Roma IV pune în centru perturbarea funcționării tractului gastrointestinal și propune conceptul de tulburări ale interacțiunii creier-intestin (gut-brain axis). Aceste afecțiuni sunt așadar caracterizate prin simptome digestive legate de: perturbări ale motilității, hipersensibilitate viscerală, alterarea microbiomului, a sistemului imun mucosal sau a procesării stimulilor la nivelul sistemului nervos central. Prin acest concept Roma IV încearcă să elimine dihotomizarea funcțional (afecțiune pentru care nu s-a identificat nicio cauză anatomică sau fiziologică)-organic (afecțiune caracterizată prin modificări în funcția sau structura unui organ), care poate stigmatiza acești pacienți, argumentând că afecțiunile interacțiunii creier-intestin pot prezenta disfuncții imune la nivelul mucoasei sau anomalii ale microbiotei.
Raportul Roma IV include o redefinire a bolilor funcționale gastrointestinale, adăugarea de entități nou-recunoscute (sindromul de hipersensibilitate la reflux, sindromul vărsăturilor ciclice) și modificarea criteriilor pentru afecțiunile deja definite.
Astfel, criteriile Roma IV pentru sindromul de intestin iritabil constau în durere abdominală recurentă (în medie cel puțin 1 zi pe săptămână în ultimele 3 luni) asociată cu 2 sau mai multe dintre următoarele:
- este legată de defecație
- asociată cu o modificare în frecvența scaunului
- asociată cu o modificare în forma (consistența) scaunului
- simptomele sunt prezente de cel puțin 6 luni
Modificările față de Roma III sunt: termenul disconfort a fost eliminat din criterii, rămânând doar durerea; pragul pentru perioadele simptomatice a fost crescut la cel puțin o dată pe săptămână față de 3 ori/lună; ameliorarea durerii după defecație a fost înlocuită cu durere legată de defecație; nu se mai stipulează că durerea debutează la același moment cu modificările de scaun, ci doar că simptomele sunt asociate. În plus, subtiparea sindromului de intestin iritabil în predominanța diareei, constipației, mixt sau neclasificat nu mai este în prezent dependentă de procentul de scaune modificate (ceea ce făcea ca majoritatea pacienților să fie încadrați ca IBS-neclasificat pentru că aveau perioade lungi cu scaune normale și doar o mică proporție cu scaune modificate), ci pe baza raportării de către pacient a proporției zilelor cu scaune simptomatice.
Criteriile Roma IV pentru sindromul de intestin iritabil au fost prezentate la Digestive Disease Week 2016 și publicate în Gastroenterology.