Ciclul menstrual

Ciclul menstrual are o durata medie de 28 de zile, dar poate varia între 25 si 35 de zile. Numai 10-15% dintre femei prezinta o durata a ciclului menstrual de 28 de zile.

În general, durata variază cel mai mult după instalarea menarhei şi înaintea instalării menopauzei. Ciclul menstrual se instalează la pubertate (de obicei după vârsta de 12 ani) - menarha şi încetează la menopauză (după 40-50 de ani). Este reglat de interacţiunile mai multor hormoni: LH (hormonul luteinizant), FSH (hormonul foliculo-stimulant), secretaţi de hipofiză şi hormonii sexuali (estrogenii şi progesteronul). LH-ul şi FSH-ul contribuie la apariţia ovulaţiei şi stimulează ovarele să producă estrogeni şi progesteron. La rândul lor, estrogenii şi progesteronul au rol de a pregăti uterul pentru o posibilă fecundaţie. Ritmicitatea ciclurilor menstruale este dată de secreţia pulsatilă a unui hormon hipotalamic – GnRh (gonadotropin releasing hormone). Secreţia pulsatilă a acestuia depinde de factorii externi (ritm nictemeral, factori psihologici) şi de feed-back-ul produs de hormonii sexuali asupra hipotalamusului şi hipofizei. Această secreţie modulată a GnRh controlează sinteza şi eliberarea în circulaţie a hormonilor luteinizant (LH) şi foliculo-stimulant (FSH). FSH-ul contribuie la selecţia şi creşterea foliculilor, dar şi la selecţia foliculului dominant sau matur. LH-ul induce ruperea foliculului, cu eliberarea ovocitului şi susţine corpul galben.

Ciclul menstrual este alcătuit din mai multe faze sau perioade: faza menstruală, faza proliferativă, ovulaţia şi faza secretorie.

Faza menstruală – zilele 1-5

Menstruaţia marchează prima zi a ciclului menstrual şi constă în eliminarea ovocitului nefecundat. Apare în fiecare lună a vârstei reproductive a femeii, cu excepţia sarcinii şi alăptării. Menstruaţia se instalează ca urmare a scăderii bruşte a valorilor de estrogeni şi progesteron, în cazul în care fertilizarea şi nidarea nu s-au produs. Scăderea bruscă a valorilor hormonale duce la eliminarea parcelară a stratului funcţional al mucoasei endometriale, pe durata a 3-7 zile, cu o medie de 5 zile. Cu câteva zile înaintea debutului sângerării menstruale, stratul funcţional al endometrului suferă o ischemie (reducerea aportului de oxigen) importantă datorată contracţiilor intermitente ale arterelor spiralate de la nivel endometrial. Apare distrucţia glandelor, ruperea vaselor sangvine, manifestată prin menstră. Spre deosebire de stratul funcţional al endometrului, care este eliminat prin menstră, stratul bazal al acestuia se menţine viabil, deoarece este vascularizat de către arterele drepte. Pe durata unei menstruaţii normale, se pierde o cantitate de 35 ml de sânge. La sfârşitul fazei menstruale, celulele glandulare din stratul bazal endometrial proliferează şi iniţiază faza proliferativă.

Faza foliculară sau proliferativă – zilele 5-14

Ea debutează după încetarea sângerării menstruale şi durează până la ovulaţie. Cel mai important eveniment al acestei faze este reprezentat de dezvoltarea foliculior ovarieni. Foliculii ovarieni prezintă o membrană externă alcătuită din celule tecale şi o membrană internă alcătuită din celule granuloase, care înconjoară ovocitul şi antrul. Celulele tecale prezintă receptori pentru LH şi produc hormoni androgeni (testosteron şi androstendionă). Hormonii androgeni traversează membrana bazală, pentru a ajunge la celulele granuloasei, unde se transformă în estrogeni (estradiol şi estronă) sub acţiunea aromatazei. Aromataza este o enzimă dependentă de FSH, iar receptorii pentru FSH se află la nivelul celulelor granuloasei. La sfârşitul ciclului menstrual precedent, scăderea bruscă a valorilor estrogenilor şi progesteronului scade feed-back-ul negativ asupra sintezei FSH-ului, iar valorile plasmatice ale acestuia încep să crească înainte de debutul menstrei. Glanda hipofiză începe să crească treptat sinteza de FSH, care la rândul său stimulează creşterea a 3 până la 30 de foliculi. Fiecare folicul conţine un ovocit. Creşterile FSH-ului determină recrutarea foliculilor, care devin sensibili la acţiunea sa şi încep să se dezvolte. Pe parcursul celei de-a doua săptămâni a ciclului menstrual, foliculii continuă să se dezvolte, cu creşterea valorilor estradiolului circulant. Creşterea estradiolului produce un feed-back negativ asupra sintezei FSH-ului, ale cărui valori plasmatice încep să scadă uşor. Foliculul care prezintă cel mai mare număr de receptori pentru FSH, cea mai mare activitate a aromatazei şi care produce cele mai mari cantităţi de estradiol va fi selectat ca folicul stimulant. Ceilalţi foliculi suferă fenomenul de atrezie. Estradiolul continuă să crească şi atinge un vârf cu 72 ore înaintea ovulaţiei.În medie, faza foliculară durează 13 sau 14 zile. În afara maturării foliculilor ovarieni, în acest interval se produce reepitelizarea mucoasei endometrului şi creşterea stromei conjunctive. Creşterea glandelor şi vaselor este foarte accelerată şi duce la spiralizarea acestora. La nivelul stratului superficial al endometrului, arterele se capilarizează.

Dintre toate fazele, aceasta variază cel mai mult ca durată şi tinde să se micşoreze în apropiere de vârsta menopauzei. În ziua 14 a ciclului menstrual, endometrul este complet refăcut, prezentând o grosime de 2-3 mm. Sfârşitul fazei foliculare este marcat de creşterea dramatică a LH-ului.

Ovulaţia – ziua 14

Ovulaţia se produce când cresc nivelele hormonului luteinizant. LH-ul stimulează desprinderea foliculului dominant de pe suprafaţa ovarului, ruptura sa şi eliberarea ovocitului. Ruptura foliculului se produce la aproximativ 36 de ore după ce valorile LH-ului au atins peak-ul. Celulele granuloasei au dobândit receptori pentru LH şi pot fi stimulate de acesta. LH-ul induce secreţia unei enzime ce digeră peretele folicular. În perioada ovulaţiei au loc şi creşteri ale FSH-ului, dar nu există în prezent o explicaţie clară a acestei creşteri. Faza ovulatorie durează între 16 şi 32 de ore. După 12-24 de ore de eliberarea ovocitului, creşterile valorilor LH-ului pot fi detectate prin măsurarea valorilor urinare ale acestuia. Acest test ajută la identificare perioada fertile a femeii. Ovocitul poate fi fertilizat doar în decurs de 12 ore la eliberarea sa. Fertilizarea este mai probabilă dacă sperma este prezentă la nivelul tractului reproducător, înaintea eliberării ovocitului. Ovulaţia nu se produce alternativ la nivelul unuia dintre cele două ovare, de la lună la lună, ci se pare că se produce întâmplător. Dacă se extirpă un ovar, ovarul rămas va elibera câte un ovocit în fiecare lună.

Ovulația - video

Faza luteală sau secretorie– zilele 14-28

Această fază începe imediat după ovulaţie şi durează aproxiamtiv 14 zile, în lipsa fertilizării. Valorile hormonilor LH şi FSH încep să scadă. În decursul acestei perioade, foliculul rupt se transformă în corp galben, ce sintetizează cantităţi crescute de progesteron. Corpul galben pregăteşte mucoasa uterină pentru menţinerea unei sarcini, în cazul în care fertilizarea s-a produs. Progesteronul produce îngroşarea endometrului, în scopul hrănirii eventualului făt. În această fază, endometrul ajunge la 7-8 mm grosime, ca rezultat al acumulării de secreţii şi edemului stromal.

În plus, progesteronul stimulează îngroşarea pereţilor cervixului uterin, cu împiedicarea pătrunderii spermei sau bacteriilor. Tot datorită progesteronului apare şi creşterea temperaturii corporale în faza luteală. Determinarea temperaturii corporale poate fi folosită pentru a estima dacă ovulaţia s-a produs sau nu. Pe durata fazei luteale, nivelele estrogenilor sunt crescute. Valorile progesteronului şi estradiolului ating un platou în jurul zilei 22, care produce un feed-back negativ asupra valorilor LH-ului şi FSH-ului.

Valorile crescute ale estrogenilor şi progesteronului stimulează dilatarea canalelor lactofore ale glandelor mamare, cu angorjarea sânilor. Dacă fertilizarea nu s-a produs, corpul luteal (galben) degenerază după 14 zile în corp albicans, nivelele progesteronului şi estrogenilor nu mai sunt susţinute şi încep să scadă şi începe un nou ciclu menstrual. Dacă s-a produs fertilizarea, celulele din jurul embrionului încep şă producă gonadotropină corionică sau HCG (human chorionic gonadotropin). HCG are rolul de a menţine corpul galben, care continuă să producă progesteron. Testele de sarcină sunt bazate pe detectarea creşterii valorilor HCG.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii