EKG: dextrocardie sau malpozitionare a electrozilor?
Unul dintre primele criterii de analiza ale oricarei electrocardiograme este confirmarea ritmului sinusal.
Criteriile de diagnostic ale ritmului sinusal sunt:
> unda P prezenta în fata fiecarui complex QRS
> unde P de morfologie si durata normale (pozitive în DII si aVF - expresie a conducerii anterograde a impulsului, negativa în aVR, durata maxima 0,10 sec, amplitudine maxima 2,5 mm)
> distanta constanta între unde P succesive si între undele P si complexele QRS
Pe EKG-ul urmator se pot constata:
> deviatie axiala dreapta marcata: complex QRS negativ în D I si pozitiv în aVF - axul electric situat în cadranul (-90) - (-180)
> unde P negative în DI si aVL.
Diagnosticul diferential pentru acest aspect anormal al undelor P se face între dextrocardie si pozitionare eronata a electrozilor (inversarea lor între cele 2 mâini). În acest caz este vorba despre dextrocardie, deoarece lipseste progresia undelor R în precordiale.
Radiografie toracică de fată care evidentiază pozitia spre dreapta a cordului si a pungii cu aer (fornix) a stomacului >
Dextrocardia poate exista ca malformatie unica, sau poate face parte dintr-o malformatie complexa, numita situs inversus (anomalie congenitala în cadrul careia anumite organe sunt situate de partea opusa aceleia pe care ar trebui sa o ocupe în mod normal). Aproximativ 25% dintre pacientii cu situs inversus sufera de o afectiune numita diskinezie ciliara primara sau sindromul cililor imobili (cilii participa la pozitionarea viscerelor în timpul dezvoltarii embrionare, de aceea, atunci când sunt nefunctionali, pot aparea malpozitionari ale organelor). Triada formata de situs inversus, sinuzita cronica si bronsiectazii defineste sindromul Kartagener.