Fri05182012

Last update07:45:57 PM GMT

Back ghid de boli Categorii cardiologie

Palpitaţiile

Palpitaţiile sunt un simptom relativ frecvent de adresabilitate la medic. Ele sunt percepute de pacient ca o conştientizare dezagreabilă a bătăilor inimii, fiind legată fie de creşterea contractilităţii cardiace, fie de modificarea ritmului sau a frecvenţei cardiace.

Hipertensiunea arterială - cauze, stadializare

Hipertensiunea arterială (HTA) este definită ca o creștere persistentă a valorilor tensionale peste 140/90 mmHg (consens ESC, AHA) la cel puțin 3 determinări diferite separate de intervale de câte 1 săptămână.

Pericardita uscată (fibrinoasă)

Pericardita uscatã este o inflamatie acutã pericardicã caracterizatã prin aparitia de depozite fibrinoase între foitele pericardului, cu o cantitate normalã de lichid.

Pericardita lichidiană (exsudativă)

Pericardita lichidiană se caracterizează prin acumularea de lichid în cavitatea pericardică peste 50 ml.

Pericardita constrictivã

Pericardita constrictivã se caracterizeazã printr-o fibrozare si calcificare a pericardului, cu afectare a miocardului prin spiculi de fibrozã.

Disecția de aortă

Disecția de aortă este o afecțiune rară, dar cu potențial letal, care apare cu o incidență de 2.9:100.000. Mortalitatea precoce crește cu 1% pe oră dacă disecția nu este diagnosticată și tratată corespunzător.

Anevrismul de aortă

Artera aortă este cea mai mare artera a organismului, transportând circa 200 milioane de litri de sânge pe durata întregii vieti.

Tromboembolismul pulmonar (TEP)

Tromboembolismul pulmonar (TVP) este o complicatie a trombozei venoase profunde (TVP) si apare în contextul acelorlasi factori de risc:

Tromboza venoasă profundă (TVP)

Boala tromboembolica (tromboembolismul venos - TEV) este o entitate patologica care include atât tromboza venoasa profunda (TVP), cât si tromboembolismul pulmonar (TEP).

Hipertensiunea pulmonară

Hipertensiunea pulmonară (HTP) este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii în circulatia pulmonara, putând fi consecinta fie a bolilor cardiace, fie a bolilor pulmonare. Valorile normale ale presiunii arteriale pulmonare sunt 18-30 mmHg, pentru cea sistolica, si 4-12 mmHg, pentru cea diastolica.

Insuficiența cardiacă

Insuficiența cardiacă este un sindrom clinic caracterizat prin incapacitatea cordului de a asigura un debit cardiac corespunzător necesităților tisulare, în condițiile unei întoarceri venoase normale. Insuficiența cardiacă reprezintă o importantă cauză de spitalizare și mortalitate, în special la populația vârstnică.

Suflurile cardiace

Circulaţia sângelui la nivelul inimii este unidirecţională (vene – atrii – ventriculi – artere) atât pentru cordul drept (care preia sângele venos prin venele cave, îl circulă prin atriul drept, apoi ventriculul drept şi îl pompează în artera pulmonară), cât şi pentru cordul stâng (care preia sângele arterializat prin venele pulmonare în atriul stâng şi îl pompează prin intermediul ventriculului stâng în artera aortă).

Urgențele hipertensive

Criza hipertensivă reprezintă creşterea bruscă a tensiunii arteriale la valori la care se pot produce leziuni ale organelor ţintă (cord, rinichi, creier, circulaţie retiniană). În funcţie de severitate şi de atitudinea terapeutică, crizele hipertensive sunt împărţite în:

Aritmii heterotrope ventriculare

ETIOLOGIE

> Aritmiile ventriculare pot apărea atât pe cord sănătos (ESV sunt frecvente la vârstnici), cât mai ales pe cord patologic: ischemie miocardică (angină instabilă, angină Prinzmetal, IMA), post IM (cicatricea postnecrotică poate cauza tulburări de conducere şi excitabilitate intraventriculară), sindrom malign de reperfuzie în IMA (când apar, după tromboliză, aritmii ventriculare maligne de tipul TV sau FV), cardiomiopatii, hipertrofii ventriculare apărute în contextul unor valvulopatii, insuficienţă cardiacă, displazie aritmogenă de VD, miocardite, sindrom de QT lung, prolaps de valvă mitrală.

Aritmii heterotrope supraventriculare (atriale și joncționale)

1. EXTRASISTOLIA ATRIALĂ (ESA)

> presupune apariţia izolată, pe fondul ritmului sinusal, a unor descărcări ectopice cu punct de plecare într-un alt focar decât NSA sau NAV. Stimulul ectopic este precoce (intervalul preextrasistolic PP’ < PP al ritmului de bază) şi în cazul mai multor ESA cu aceeaşi origine (monomorfe), cuplajul este fix (durata PP’ este constantă).

Aritmiile normotrope (sinusale)

1. TAHICARDIA SINUSALĂ (TS)

> reprezintă creşterea ritmului de descărcare a impulsurilor sinusale, manifestată prin creşterea frecvenţei cardiace peste 100/min

> la o frecvenţă mai mare de 220-vârsta/min, ritmul este considerat tahicardie paroxistică

Tulburările de ritm

Ritmul sinusal este expresia depolarizării miocardice prin impulsuri generate în nodul sinusal (frecvenţă de repaus 60-100/minut). Criteriile EKG pentru un EKG normal sunt:

Stenoza tricuspidiană

Stenoza tricuspidiană se caracterizează prin reducerea orificiului tricuspidian, creându-se astfel un obstacol în trecerea sângelui din atriul drept în ventriculul drept, în timpul diastolei.

Sindromul de QT lung

Sindromul de QT lung este o boală cardiacă congenitală caracterizată prin întârzierea repolarizării cardiace, exprimată electrocardiografic prin alungirea intervalului QT. Riscul pacienţilor cu sindrom de QT lung este dezvoltarea aritmiilor ventriculare maligne (torsada vârfurilor, fibrilaţie ventriculară), cu apariţia sincopei sau a morţii subite la emoţii sau exerciţii fizice.

Angina Prinzmetal

Angina Prinzmetal (numită şi angină vasospastică sau angină variantă) este un tip de angină pectorală care se produce prin spasm coronarian localizat, ducând la o îngustare funcţională dinamică a arterelor coronare, prin contracţia fibrelor musculare netede din peretele vascular.