Penisul

Microstructura

De pe fata profunda a albugineei pornesc septuri ce împart interiorul corpilor erectili în spatii cavernoase numite areole sau caverne. Aceste spatii sunt tapetate de celule endoteliale plate nefenestrate. Septurile corpilor cavernosi contin fibre musculare netede cu rol în comprimarea areolelor în flacciditate, si în distensia lor brusca în erectie. Spatiile cavernoase contin capilare sinusoide largi care în erectie sunt pline cu sânge, iar la penisul flaccid ele sunt goale, turtite si se numesc artere helicine.

Vascularizatia este asigurata de ramuri din artera rusinoasa interna iar venele se deschid în vena rusinoasa interna si de aici în vena iliaca interna.

Limfaticele sunt superficiale, tributare ganglionilor inghinali, si profunde, tributare ganglionilor iliaci.

Inervatia învelisurilor este data de nervul rusinos si de ramuri genitale ale plexului lombar, iar a organelor erectile de ramuri simpatice si parasimpatice ale plexului hipogastric, cu rol dilatator.

EMBRIOLOGIE

În saptamâna a cincea are loc diferentierea crestei genitale. În saptamâna a sasea gonadele si tuberculul genital sunt prezente.În saptamâna 12 organele geintale externe sunt nete.

HISTOLOGIE

Din punct de vedere histologic, cea mai importanta caracteristica a penisului este tesutul erectil. Acest tesut contine un aranjament arterial caracterisitc, sunturi si vene sinusoide, toate înglobate într-o matrice de tesut conjunctiv si celule musculare netede care formeaza o structura extrem de încrucisata de fibre interconectate si caverne.(vezi microstructura)

FIZIOLOGIE

Obtinerea unei erectii se datoreaza unei adevarate cascade de evenimente ce au loc într-o perioada de timp relativ scurta. O erectie începe cu o accelerare considerabila a circulatiei sanguine realizata de sistemul nervos. Numerosi stimuli sexuali sunt procesati de creier si transmisi la nivelul penisului prin intermediul fibrelor nervoase. Dupa cum am precizat anterior, în interiorul penisului se afla trei grupuri de tesut erectil formate din spatii goale si retele fine de tesut asemanatoare unui burete. Când penisul se afla în stare flasca, spatiile interioare au un volum minim iar tesutul este condensat. În timpul erectiei sângele inunda aceste spatii goale producând extinderea lor si ridicarea penisului. Cantitatea de sânge care intra în penis poate fi crescuta prin stimulare fizica sau fiziologica.

Pe masura ce sângele intra în penis are loc o diminuare a cantitatii care iese. Arterele ce aduc sângele se dilata, chiar si acest lucru ducând la o marire a volumului general. Venele care asigura evacuarea sângelui din penis sunt prevazute cu niste valve speciale cu ajutorul carora cantitatea de sânge ce iese este redusa treptat. În felul acesta sângele devine practic "închis" temporar în interiorul organului, toate aceste mecanisme fiziologice concretizându-se în final în obtinerea unei erectii.

METODE DE INVESTIGATIE

Cavernografie;

Cavernomanometrie;

Ultrasonografie.

PENISUL

ANATOMIE

Organ genital si urinar, penisul este situat deasupra scrotului, înaintea simfizei pubiene. Este alcatuit dintr-o radacina si o parte libera, corpul, acoperita de piele, care la extremitatea distala prezinta glandul. Radacina este fixata, prin cei doi corpi cavernosi, de ramurile ischio-pubiene ale coxalului, iar corpul este fixat de simfiza pubiana prin ligamente fibroase, unul superior si unul inferior.

Atunci când este flasc masoara 10cm lungime si 8cm diametru, iar în erectie 15-17cm lungime si 12cm în diametru, devenind rectiliniu. Corpul penisului are forma cilindrica, usor turtit, prezentând o fata superioara (dorsum penis) si una inferioara, ureterala.

Glandul penisului acopera dorsal extremitatile distale ale corpilor cavernosi printr-o suprafata concava de care acestia sunt atasati. Glandul este acoperit de albuginee. În profunzimea glandului se afla fosa naviculara a uretri si septul glandului, care este dispus în plan sagital. Baza glandului numita coroana glandului depaseste circumferinta corpului penian, de care este separata printr-un sant circular, dispus oblic, numit sant balano-preputial.

STRUCTURA

Penisul este format dintr-un aparat erectil si învelisuri. Organele erectile sunt formatiuni fibro-musculare areolate, fiind reprezentate de doi corpi cavernosi si un corp spongios, si care, umplute cu sânge, determina erectia.

Corpii cavernosi au forma cilindrica si formeaza cea mai mare parte a penisului. Fuzioneaza pe fata dorsala a penisului, unde formeaza un sant, numit santul dorsal, în care se gasesc vena dorsala profunda a penisului, arterele si nervii omonimi. Pe fata ventrala sau uretrala se formeza un sant median numit santul subcavernos, care contine corpul spongios si urtra spongioasa. Sunt acoperiti de albuginee.

Corpul spongios este un organ erectil al penisului si este strabatut de uretra spongioas. Extremitate sa posterioara începe printr-o portiune mai dilatata - bulbul uretral, iar cea anterioara se continua cu glandul. Este învelit de tunica albuginee.(fig.2)

Învelisurile penisului sunt : pielea, tunica dartos, fascia superficiala peniana si fascia profunda peniana.