Electrocardiograma (ECG, EKG)
Este o metoda neinvaziva care exploreaza activitatea electrica a inimii. Cu ajutorul unor electrozi care se ataseaza pacientului, se culeg semnalele electrice generate de cord si se inregistreaza pe o hartie milimetrica.
Exista mai multe tipuri de inregistrari electrocardiografice:
> EKG standard - pe care se poate interpreta ritmul cardiac, axul electric, morfologia undelor de depolarizare si repolarizare atriala si ventriculara, conducerea. Prezenta unor anomalii pe EKG-ul standard poate orienta catre alte forme complexe de ECG sau catre alte investigatii paraclinice.
> EKG cu inregistrare de durata (Holter, 24 ore) - se poate face ambulator sau cu pacientul spitalizat. Poate decela modificarile ischemice, tulburarile de ritm sau conducere tranzitorii.
> EKG computerizat - este de fapt un EKG standard cu amplificare digitala
> Explorare electrofiziologica prin cateterism cardiac (mapping cardiac endocavitar) - se face la pacientii la care se suspecteaza o anomalie electrofiziologica cardica.
> Proba de efort EKG - reprezinta inregistrarea EKG in timpul unui efort efectuat de pacient (mers pe bicicleta sau covor rulant) pana la atingerea frecventei cadiace de 220-varsta (test maximal) sau 75% din aceasta frecventa (test submaximal).
Pentru derivatiile in plan frontal (bipolare - DI, DII, DIII, unipolare - aVL, aVF, aVR) electrozii se pun la mana stanga, mana dreapta si piciorul stang.
Pentru derivatiile in plan orizontal (V1-V6), electrozii se pun dupa cum urmeaza:
- V1 -spatiul 4 parasternal dr. (rosu)
- V2 - spatiul 4 parasternal stg. (galben)
- V3 - la jumatatea distantei intre V2 - V4 (verde)
- V4 - spatiul 5 stg. pe LMC (maro)
- V5 - spatiul 5 tg. LAA (negru)
- V6 - spatiul 5 stg. LAM (mov)
- V7 - posterior, pe LAP
- V8 - posterior, pe LMS
- V9 - posterior, pe linia paravertebrala stg.
Se pot efectua si inregistrari in derivatiile drepte: V3R, V4R, sau superior, V5x (cu 1 spatiu mai sus), V5y (cu 2 spatii mai sus).
Derivatiile DI, aVL, V5, V6 "vad" portiunea laterala a cordului, avF, DII si DIII "vad" portiunea inferioara, V1 si V2 "vad" septul interventricular iar V3 si V4 "vad" peretele anterior.
Interpretarea unui EKG presupune:
1) determinarea ritmului cardiac
2) determinarea frecventei cardiace
3) determinarea axului electric
4) analiza unda P
5) analiza intervalului PR/PQ
6) analiza complexului QRS
7) analiza segmentului ST
8) analiza undei T
9) analiza undei U
10) durata intervalului QT