ERA TRIPLEI TERAPII ANTIPLACHETARE
Sindroamele coronariene acute (SCA) sunt expresia fenomenelor protrombotice aparute la nivelul arterelor coronare si mediate de plachete. Infarctul miocardic apare de obicei dupa fisurarea unei placi de aterom, care expune structuri subendoteliale (colagen) si declanseaza agregarea locala a plachetelor, cu formarea unui tromb arterial. De aceea inhibarea plachetelor este o componenta importanta pentru prevenirea si limitarea sindroamelor coronariene acute. Actualmente se cunosc mai multe mecanisme blocare plachetara, de unde si rationamentul utilizarii terapiei multiple pentru obtinerea unui efect cumulativ.
Principalele categorii de agenti antiplachetari sunt:
> inhibitori ai sintezei de TXA2: aspirina inhiba ireversibil ciclooxigenaza, cu blocarea consecutiva a sintezei de tromboxan. Efectul antiagregant este de lunga durata, circa 7-10 zile, cât este durata de viata a unui trombocit (plachetele nefiind capabile sa sintetizeze alta ciclooxigenaza). La dozele utilizate ca antiagregant plachetar, fenomenele iritative gastrice sunt rare. Un alt agent care actioneaza similar este triflusan (Aflen), care are un risc mai scazut de hemoragii.
statistici
căutare personalizată
> myMED > Agenda medicamente >
> placă de aterom fisurată
> antagonistii de receptor P2Y12: clopidogrel (Plavix, Trombex), ticlopidina (Ticlid), prasugrel, cangrelor, ticagrelor, elinogrel. În ceea ce priveste antagonistii P2Y12 de generatie noua, studiile clinice au aratat ca prasugrel asigura o scadere mai buna a evenimentelor ischemice decât clopidogrel, dar este asociat cu un risc hemoragic mai mare. O problema constatata recent cu privire la clopidogrel este ca pâna la 31% dintre pacienti prezinta rezistenta/hiporaspuns, probabil datorita variatiilor genetice privind enzimele citocromului CYP450 (clopidogrel fiind un prodrog care necesita metabolizare extensiva). Spre deosebire de clopidogrel, elinogrel si ticagrelor prezinta avantajul ca nu necesita activare hepatica. Un alt dezavantaj al clopidogrel este ca blocheaza ireversibil receptorii P2Y12, neajuns care dispare la ticagrelor, care este un antagonist resersibil. Pe lânga reversibilitate, ticagrelor prezinta si avantajele ca nu necesita activare hepatica si are un efect mai rapid decât clopidogrel.
> antagonistii de receptori IIb/IIIa: abciximab (ReoPro), eptifibatid (Integrillin), tirofiban (Aggrastat). Aceste substante inhiba agregarea plachetara prin blocarea receptorilor IIb/IIIa, implicati în formarea puntilor interplachetare de fibrinogen.
> inhibitori directi ai trombinei (implicata în activarea plachetara): bivalirudina.
> alti agenti antiplachetari: dipiridamol (inhiba fosfodiesteraza plachetara, creste productia de PC), triflusan (Aflen).
> medicamente aflate în faza avansata de testare: blocanti selectivi ai receptorului de TXA2 (terutroban), blocanti ai receptorului pentru trombina PAR1 (SCH 53038), blocanti ai receptorului pentru FvW (ARC 1779).
Standardul actual de tratament pentru pacientii cu SCA este reprezentat de dubla terapie antiplachetara: aspirina+tienopiridina (clopidogrel, ticlopidina). Studiile TRITON-TIMI 38, PLATO si CURRENT-OASIS 7 au aratat însa ca tripla terapie antiplachetara (asocierea unui antagonist de GP IIb/IIIa la dubla terapie antiplachetara) pentru pacientii cu risc înalt asigura o reducere suplimentara a ratei evenimentelor cardiovasculare cu un profil de siguranta bun.
30 noiembrie 2009
